Pe 6 martie 1952, marele maestru spiritual Paramahansa Yogananda le-a spus discipolilor sai in ras: „Maine va fi o zi mare. Urati-mi succes”. A doua zi a luat parte la un banchet in onoarea noului ambasador al Indiei, care a avut loc la hotelul Biltmore din Los Angeles. Nu a privit in jur cu zambetul care incalzea inimile. Dupa ce a mancat foarte putin, guru s-a ridicat pentru a tine un toast despre „India spirituala”. A vorbit mai lent si cu o cadenta mai masurata decat de obicei.
Yogananda si-a incheiat alocutiunea cu un citat dintr-unul din poemele sale:„Unde Gangele, padurile, pesterile Himalayeisi oamenii il viseaza pe Dumnezeu,Eu sunt venerat; trupul meu a atins aceasta tarana”.
Cand a sfarsit, Paramahansa si-a ridicat privirea, s-a intors putin la dreapta si a cazut. Misiunea marelui guru era incheiata.
Oficialii care au efectuat imbalsamarea trupului au relatat un fenomen neobisnuit: nu era vizibila nicio dezintegrare vizibila a acestuia, nici la 20 de zile de la trecerea in nefiinta. Parea ca trupul lui Yogananda era complet lipsit de impuritati. Aceiasi oficiali au relatat ca acest caz era unic in experienta lor.