Candva se spuneau povesti despre dragoni feroce, care se hraneau cu carne. Se spunea ca aveau dinti ascutiti ca niste cutite, limbi ca de sarpe si saliva otravitoare. Multi si credeau creaturi mitice. Apoi, in 1912, s-au descoperit in insula indoneziana Komodo creaturi care se potriveau exact descrierii. Se mai spun inca povesti ciudate despre animale necunoscute, care traiesc in alte zone indepartate ale lumii. Poate ca intr-o zi vor fi descoperite si, din mituri, vor deveni realitate.
Monstri marini
Suprafata oceanelor este tulburata de furtuni si de maree, sparta de creste de stanci si valuri enorme. Suprafata lacurilor este incretita de curenti si de vanturi. Creaturi fara de numar traiesc in sau langa aceste ape adanci – balene, serpi marini, testoase, anghile si castori. Probabil ca uneori aceste creaturi sunt confundate si luate drept monstri, ori poate ca monstrii chiar exista si se ascund printre ele.
Kraken
Imagineaza-ti ceva ca o mica insula ridicandu-se la suprafata marii. Masoara 12 m de la un capat la altul. Cand apare la suprafata, starneste valuri, iar cand se scufunda, creeaza vartejuri de apa. Are 10 tentacule, ochi ficsi, cat farfuriile, si puterea sa se lupte cu balenele. Evident, astfel de creaturi nu pot exista; si, totusi, ele exista. Este calmarul urias, sursa ingrozitorului Kraken din legenda. S-au spus povesti dramatice despre un calmar care manca marinarii care se inecau. Mai exista o poveste despre un exemplar extrem de agresiv, care a atacat o nava norvegiana, pana cand a fost agatat de elice si taiat in bucati. Povestea poate fi adevarata sau doar un mit, dar animalul exista, chiar daca rar se poate vedea.
Mokele Mbembe

In padurile tropicale ale Camerunului, in vestul Africii, oamenii vorbesc despre un dragon care ar umbla in mlastinile si lacurile din bazinul Congo. Este de marimea unui elefant, e acoperit cu piele si are gat lung. Oamenii l-au numit Mokele Mbembe, „cel ce pune stavila raului”. Oamenii par sa descrie un dinozaur, probabil un Brontosaurus pitic. S-au mai inregistrat aparitii si in alte parti ale lumii. Unii spun ca nu sunt reale, pentru ca dinozaurii au disparut de milioane de ani. Dar despre oelacant – un peste primitiv, care a aparut acum 360 milioane de ani – se credea ca ar fi disparut si el, pana cand bancuri intregi au fost zarite in largul coastei Africii de Sud.
Monstri de uscat
Candva, pe harti se scria „Aici, balauri”, pentru ca nimeni nu stia ce se gaseste acolo. Azi, cu mijloacele moderne de transport, se poate merge mai departe. Radarele, sonarele, camerele cu infrarosu studiaza ce e sub apa si sub pamant. Satelitii studiaza lumea de deasupra. Si totusi, mai exista zone indepartate, salbatice, unde omul ajunge rar, si de aici incepe povestea.
Omul-maimuta sau maimuta-om
Descrierile unor creaturi de acest fel, din toata lumea, seamana impresionant de mult. Despre toate se spune ca merg pe doua picioare, au peste 2 m inaltime si sunt acoperite cu par. Cu foarte rare exceptii, nu sunt agresive si fug daca sunt surprinse. Si totusi, in 200 de ani de „intalniri” si marturii oculare, tot ce avem sunt niste fotografii ale unor siluete indepartate sau urme uriase. Nici macar una nu a fost capturata – vie sau moarta. Yeti, care traieste in vestul Muntilor Himalaya, este respectat de serpasi si de samani, si evita cu usurinta capturarea. Dar in tinuturi pline de vanatori, cum au putut Sasquatch, din Canada, sau Bigfoot, din America de Nord, sa scape de gloante? Si daca Yowie, din Australia, e o maimuta, cum a ajuns ea acolo? Oamenii sunt singurele primate de pe continentul australian, si au ajuns acolo cu navele. Totusi, daca aceste creaturi n-ar exista, de ce atatia oameni cred in ele? Sa fie oare imagini ale memoriei regresive, trezite de imaginatie? E posibil, oare, ca amintiri din viata stramosilor nostri sa fi supravietuit cumva, mostenite din generatie in generatie, pana in zilele noastre?
Chupacabra
Daca Yeti si semenii lui se dovedesc a fi creaturi imaginare, Chupacabra este o bestie de cosmar. Vazuta prima data in Puerto Rico, se pare ca si-a extins teritoriul in tot Mexicul, America Centrala, apoi spre nord, pana in Statele Unite, si spre sud, pana in Brazilia si Chile. Numele inseamna „ucide capre”, iar caprele care-i cad victime sunt gasite cu urme de colti, secate de sange. Vaneaza, de asemenea, vaci, oi, gaste si rate, si uneori le musca direct capul, pentru a le manca si creierul. In cele mai multe cazuri, raportul oficial spune ca animalele au fost ucise de caini salbatici sau de pume. Echipe mari de vanatori voluntari, bine organizati, n-au reusit sa incolteasca nicio Chupacabra – dar nici nu au gasit vreo haita de caini sau vreo puma. Si daca exista, sa fie un animal initial necunoscut sau unul abandonat de vreo nava spatiala, extraterestra, sau e vreun experiment genetic, scapat complet de sub control? Nimeni nu poate da un raspuns, inca.