După un material scris de jurnalistul și scriitorul George Hodorogea
Poarta albastră se deschide încet, scrâșnind ca un strigăt înfundat. Amintirile se rostogolesc peste mine ca o avalanșă – mirosul de lemn ars care ieșea din soba bunicii, glasul mamei strigându-mă de pe prispă, și nucul, bătrân și neclintit, de parcă veghează să nu las casa să moară de tot. Curtea pare mai mică decât mi-o aminteam, dar în același timp este un univers întreg din trecutul meu. O bucată de pământ pe care o călcasem de atâtea ori cu picioarele goale, când încă nu descoperisem cât de dureroși sunt pașii în lumea oamenilor mari.

Nu copia sau reposta videoclipul, dacă îți place adaugă-l la favorite!
Acest videoclip este un dar din suflet pentru suflete.

source