Natura umana este conceputa astfel incat noi sa ne fixam atentia asupra unui obiect; astfel, omul isi extinde campul sau biologic asupra acestuia si intra in contact cu el (acel obiect).
Citind, de exemplu, o carte, noi stabilim o legatura invizibila cu autorul ei (chiar daca acesta nu mai este in viata) si cu acea stare a sufletului in care se afla scriitorul in momentul crearii operei sale. Cititorul este cuprins de aceleasi ganduri si sentimente, iar unul deosebit de sensibil poate chiar retrai aceleasi senzatii.
Tocmai aceasta insusire a naturii umane este, de asemenea, una din cauzele pentru care Parintii Bisericii recomanda sa citim in permanenta Evanghelia si scrierile patristice. Caci in felul acesta cititorul comunica cu Dumnezeu si sfintii Sai, si acesta, inaltandu-se pana la gandurile si sentimentele lor, el insusi se imbogateste, creste spiritual. Mai mult decat atat, sfintii, simtind ca cineva le citeste operele, se roaga pentru el.
Si iata de ce e atat de daunator sa citim literatura scrisa de oameni patimasi, viciosi, de la care omul poate sa se molipseasca de pasiunile lor, si cu atat mai mult – literatura demonica (a invatatorilor de magie neagra, de pilda). Prin mijlocirea unor texte de acest gen cititorul se deschide influentei lor si intra in comunicare cu duhurile necurate. Iata ce spune in acest sens Sfantul Ignatie Brianceaninov: „Toate fenomenele demonice au insusirea de a fi periculoase daca sunt luate in seama; nedandu-le decat o simpla atentie, fara pic de simpatie, poti ramane cu cea mai daunatoare impresie, expunandu-te unei grele ispite”.