Pasionaţii de melodii româneşti recunosc faptul că piesa „Nebun de alb” a lui Emeric Imre este una superbă. Ea a fost compusă în anul 1995, pe versurile scrise de Adrian Păunescu în anul 1982. Nişte versuri la fel de superbe, care se acompaniază perfect cu această piesă. Iată şi care sunt versurile:
Acum sunt mai pustiu ca totdeaunaDe când mă simt tot mai bogat de tineȘi-mi stau pe tâmple soarele și lunaAcum mi-e cel mai rău și cel mai bine.
Și uite, n-are cine să ne-ajuteAbia-și mai ţine lumea ale saleȘi-ntr-un perete alb de muze muteNebunii negri caută o cale.
Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.
Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.
Prin gări descreierate accidenteMarfare triste vin în miezul veriiIar eu sunt plin de gesturi imprudenteCa să te apropii și ca să te sperii.
Jur împrejur priveliști aberanteCopii fragili ducând părinţi în spateBătrâni cu sănii gri de os pe panteȘi albatroși venind spre zări uscate.
Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.
Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.
Mi-e dor de tine și îţi caut chipulÎn fiecare margine a firiiÎn podul palmei dacă iau nisipulSimt un inel jucându-se de-a mirii.
I-aud prin bătălii din vreme-n vremeOstașii gărzii tale ţi se-nchinăIubita mea cu foarte mari problemeCu chip slavon și nume de regină.
Și te iubesc cu milă și cu groazăTot ce-i al tău mi se cuvine mieCa un nebun de alb ce captureazăRegina neagră pentru veșnicie.
Când citeşti versurile, îţi vine ideea că această creaţie reprezintă o declaraţie de dragoste adresat jocului de şah, sau, mai degrabă, e vorba de un bărbat pasionat care fură inima iubitei sale, asemenea unui nebun ce capturează regina în jocul de şah. Pornind de la această constatare, unul din comentatorii de la videoclipul melodiei de pe YouTube spune: „Versurile scrise de Adrian Păunescu, sunt dedicate în anul 1982 Elisabetei Polihroniade, mare maestru international al şahului”.
Însă, se pare că adevărul era altul. Într-un interviu „Libertatea” luat în 2012 lui Corneliu Diaconu, acesta, care l-a cunoscut foarte bine pe poet, a spus că Adrian Păunescu avea iubite în întreaga ţară, odată cu Cenaclul „Flacăra”. La un moment dat, una din şahiste a fost şahista Margareta Mureşan. În perioada în care era cu Margareta Mureşan, şahul devenise sportul favorit a lui Adrian Păunescu. Orice spectacol, orice întâlnire se solda cu un simultan de şah. Câteodată, Margareta Mureşan îl lăsa să câştige pe poet. Aşadar, aceste versuri se pare că i-au fost dedicate Margaretei Mureşan…