Fără îndoială, invențiile lui Nikola Tesla au schimbat lumea. Există multe mistere și mituri asociate cu el, existând unele tehnologii bizare care ar fi putut fi dezvoltate de Tesla. Chiar dacă avea sute de brevete, Tesla avea totuşi alte interese. Ideile și creațiile sale au oferit lumii smartphone-uri, wi-fi, sisteme de alimentare cu curent alternativ și multe altele.
Printre cele mai neobișnuite lucruri a fost preocuparea lui pentru piramidele egiptene, una dintre cele mai misterioase și mai magnifice construcții ale omenirii. Potrivit lui Tesla, piramidele au avut un scop mai înalt decât sculpturile uriașe de piatră fascinante. De-a lungul vieții, omul de ştiinţă a investigat piramidele și a găsit câteva lucruri atrăgătoare despre ele. S-a întrebat dacă nu erau niște transmițători giganți de energie: un gând care a coincis cu investigația lui despre cum să trimită energie fără fir.
În 1905, Tesla a depus un brevet în SUA intitulat „Arta de a transmite energie electrică prin mediul natural”, subliniind proiecte pentru o serie de generatoare din întreaga lume care ar folosi ionosfera pentru colectări de energie. El a văzut însăși planeta Pământ, cu cei doi poli ai săi, ca un generator electric uriaș de energie nelimitată.
Tesla a construit o instalație turn cunoscută sub numele de „Turnul Wardenclyffe”, care căuta să profite de câmpul magnetic al Pământului. Turnul Wardenclyffe al lui Tesla ar fi folosit un transformator, pentru a produce o tensiune ridicată, care ar fi generat, în locul unui fulger natural, o „descărcare puternică de ioni energetici”. Se credea că tehnologia electrică folosită de Tesla în acest turn era aproape identică cu cea aplicată în construcția Marii Piramide. Atât Marea Piramidă din Giza, cât și magnificul turn Wardenclyffe al lui Tesla au fost sistemele care generau ioni negativi și erau capabili să-i transmită fără a fi nevoie de cabluri electrice – rezultând o energie complet gratuită și fără fir, care alimenta alte componente electrice pe distanțe mari.
În mod interesant, suprafaţa exterioară a Marii Piramide din Giza a fost acoperită de calcar alb de tuf, care are proprietăți izolante foarte mari. Se crede că această proprietate sofisticată de izolație a permis egiptenilor antici să controleze pe deplin eliberarea de energie din interiorul piramidei.
Pe lângă carcasa exterioară, blocurile de piatră folosite în părțile interioare ale Marii Piramide au fost realizate dintr-o altă formă de calcar, care conține cantități mici de cristale și metale despre care se crede că sunt două proprietăți importante care permiteau transmiterea maximă a electricităţii.
Vârful piramidei era acoperit cu aur, acest metal fiind, la rândul său, un foarte bun conductor. Acest înveliş de aur facilita transferul ionilor negativi în ionosferă. În acest fel, un curent electric era produs.