Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free) + prelucrare proprie
Conform ezoteristilor, omul este creat din corp fizic si asa-zisa „monada cuantica” (inteleasa acum drept conglomerat al corpurilor intelectului supramental, mental si vital). Cand suntem in viata, avem un domeniu public de experienta – corpul fizic; dar avem si un domeniu privat – corpul subtil al monadei cuantice. Cand murim, domeniul public dispare, dar trebuie oare sa dispara si cel privat, avand in vedere ca monada cuantica supravietuieste?
Se poate sa fim in monada cuantica in timpul vietii, in corpul nostru fizic? In experientele in afara corpului si in cele la limita mortii, oamenii au vedere autoscopica (se vad pe sine) dintr-un punct suspendat, plutind deasupra propriului corp, acest lucru putand fi explicat ca vedere non-localizata. Aceste experiente inseamna totusi mai mult decat vederea non-localizata. Persoanele care au avut aceste experiente declara ca s-au aflat in afara corpului lor, ca identitatea lor s-a deplasat de la identificarea obisnuita cu corpul fizic. Catre ce?
Identitatea se deplaseaza catre o alta, centrata pe conglomeratul de corpuri subtile din monada cuantica. O femeie, de exemplu, s-a aflat in afara corpului ei in timp ce era operata. Ea a declarat mai tarziu ca in acea stare nu era absolut deloc preocupata de rezultatul operatiei, de sanatatea corpului ei, ceea ce era absurd, avand in vedere ca avea copii mici de crescut. Dar absurditatea face loc sensului cand ne dam seama ca in aceste experiente oamenii nu se identifica situatiei lor actuale, cu corpul, creierul si tot trecutul lor, ci se identifica, in schimb, cu monada cuantica.