V-ați întrebat vreodată dacă de fapt existați în limitele unei simulări realiste pe computer? Benjamin Curtis – lector superior de filozofie și etică la Universitatea Nottingham Trent – aruncă o privire asupra ideilor și conceptelor din spatele filmului SF din 2019 „Free Guy”.
Iată ce scrie el:
„V-ați întrebat vreodată dacă sunteți doar un personaj într-o simulare elaborată? Credeţi că sunteţi o persoană reală, care trăiţi o viață reală, într-o realitate concretă. Dar puteţi fi sigur de acest lucru? Nu este posibil ca trupul vostru și lumea din jurul vostru să nu fie altceva decât iluzii?
Acesta este enigma cu care se confruntă Guy din filmul „Free Guy”. Dar el, de fapt, nu este altceva decât un NPC (personaj non-jucător) într-un joc de computer. El este un personaj într-o simulare, iar această realizare îi schimbă „viața” pentru totdeauna.
Mulți dintre noi ne-am întrebat dacă noi, la fel ca Guy, suntem doar NPC-uri într-un joc video. O astfel de ipoteză a fost ridicată pentru prima dată de filosoful francez Rene Descartes din secolul al XVII-lea. Nu și-a imaginat că ar putea fi un NPC, desigur. Și-a imaginat că un demon malefic l-ar putea înșela să creadă că lumea din jur era reală, când de fapt ea nu era. Însă demonii răi sunt considerați un pic cam depăşiţi în zilele noastre.
În filozofia secolului al XX-lea, alternativa preferată a fost să ne imaginăm că am putea fi conectaţi la maşinării complexe, nişte electrozi trimiţându-ne impulsuri electrice în creier. Aceasta este premiza de bază a filmului „The Matrix”. Dar acum, chiar şi această idee este una învechită.
Filozofia contemporană ne cere, în schimb, să ne imaginăm că trăim într-o simulare pe computer și că minţile noastre sunt nişte simple emulații care rulează pe codul calculatorului. Această ipoteză a fost luată în serios de mulți filozofi și oameni de știință, unii susținând că ipoteza nu numai că este posibilă, dar are şi șanse mari de a fi adevărată. Deci, întrebarea dacă vă aflați într-o situație similară cu cea a lui Guy este una autentică la care merită să vă gândiți.
Dar, dacă suntem ca Guy și trăim într-o simulare pe computer, ce se întâmplă cu liberul nostru arbitru? În film, Guy simte cu siguranță că are voință liberă, dar recunoaște că gândurile și comportamentul său se datorează programării sale. Și cu siguranță pare să existe ceva corect în acest sens. Dacă mintea noastră nu ar fi altceva decât un program de computer care rulează pe un server undeva, atunci este greu de văzut cum am putea avea un control real asupra a ceea ce gândim și facem. Totul ar fi determinat de programarea noastră.
Dar acum putem face acest lucru un pas mai departe și ne putem întreba: care este diferența dintre o minte care rulează conform unui program dintr-un computer și una care rulează conform legilor biologice dintr-un creier? Guy nu are voință liberă, deoarece gândurile și acțiunile sale sunt rezultatul operațiunilor electronice care se desfășoară în interiorul unui computer asupra căruia nu are control. Dar, gândurile și acțiunile noastre sunt rezultatul operațiilor biologice care au loc în creierul nostru și nici noi nu avem control asupra acestora. Deci, se pare că indiferent dacă suntem într-o simulare pe computer sau într-o lume reală, nu contează. Oricum ar fi, ne lipsește liberul arbitru”.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): Free Guy’s philosophy: could we just be lines of code in a grand simulation? / The Conversation