De obicei, războinicii vikingi sunt reprezentaţi ca având coifuri cu coarne pe ele. Povestea acestor coifuri vikinge vine de la compozitorul Richard Wagner. În timpul premierei operei „Inelul Nibelungilor” din 1876, un designer creativ de costume a venit cu ideea ca aceste coifuri vikinge să aibă coarne. Opera, considerată a fi capodopera lui Wagner, a fost inspirată din mitologiile germanice și nordice.
În anii care au urmat, coarnele au apărut pe majoritatea coifurilor vikinge. Iar această modă a continuat în filme, piese de teatru, benzi desenate și cărți pentru copii – până când cercetătorii au putut stabili în mod clar că nu exista nimic care să indice că aceste coifuri vikinge aveau coarne.
Ingrid Ystgaard, un arheolog norvegian din Trondheim, a declarat: „Nu, nu au fost găsite coifuri din epoca vikingilor, care să aibă coarne pe ele. Dar, dacă ne uităm cu 200 de ani în urmă, avem ilustrații care înfățișează oameni purtând îmbrăcăminte pentru acoperirea capului, cu nişte coarne deasupra. Sau cel puțin ceva care seamănă cu coarnele.”
Însă, dacă mergem mult mai departe în timp, până în epoca bronzului (cu aproximativ 3.000 de ani în urmă), suntem siguri că oamenii din țările nordice purtau coifuri cu coarne atașate. Dar, acestea nu erau folosite în timpul luptelor, ci în diverse ritualuri antice. Astfel, pe petroglifele din epoca bronzului, din vestul Suediei și sudul Norvegiei, aceste coarne apar adesea pe capetele unor figuri umane sculptate în piatră. De asemenea, în 1942, într-o mlaștină de pe insula Zelanda, au fost găsite două coifuri daneze Viksø din epoca bronzului, care au pe ele coarne.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): forskning.no