Precum ştie şi orice şcolar, spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în mai multe forme: unde radio, microunde, radiații infraroșii, radiații luminoase, radiații ultraviolete, radiații X (Rontgen), radiații gamma.
Vom vorbi mai mult în acest articol despre radiaţiile gamma. Acestea sunt folosite în reactoarele atomice, sau în bombele nucleare care folosesc fisiunea sau ruperea unei molecule dintr-un metal instabil sau radioactiv, generând o energie infernală, la fel ca şi fuziunea hidrogenului, reacţie care o vedem cu ochiul liber în Soare.
După această bandă de frecvenţă gamma, urmează o alta care are o întindere incertă şi e numită „radiaţie cosmică”. Capătul superior nu e delimitat, aparatele terestre nu au această capacitate în acest moment. Asta în mod oficial pentru toată lumea, căci în mod neoficial există o conspiraţie. În anul 1930, o grupă de 26 de fizicieni anonimi, în frunte cu dr. Steinmetz şi Baird T. Spalding, după 9 ani de muncă, ar fi pus în evidenţă frecvenţe şi mai înalte, dar… surpriză! Au început să perceapă pe monitoarele lor alte dimensiuni, chiar şi un spectru anume în care erau înregistrate toate evenimentele omenirii, înşiruite pe orbita parcursă pe planetă.
Se pare că omul şi materia în sine emit un anume tip de radiaţie care nu se şterge în timp, aşa că Spalding a intenţionat să descopere un aparat care să poată percepe unidirecţional aceste frecvenţe traductibile în imaginea reală a evenimentelor trecute. Aceste aparate erau ca un fel de camere de luat vederi care „vedeau” la mii de ani în urmă amprentele sau urmele vibraţiilor generate de noi, fapt ce demonstra că istoria este altfel cum o cunoaştem…