Erau geto-dacii monoteişti sau politeişti? Marele istoric şi arheolog Vasile Pârvan considera că geto-dacii aveau un singur zeu cărora se închinau. După Pârvan, zeul unic al geților nici nu avea nume: Zamolxis și Gebeleizis erau doar doua din mulțimea nesfârșită de atribute pe care acest zeu cu putere atotcuprinzătoare le avea. Lăcașul zeului se afla în cer, şi strămoşii noştri, disprețuind viața pâmântească, se bucurau să-și trimită sufletele lângă dânsul.
Însă această ipoteză nu rezistă criticii. Nici un alt mare istoric, Tocilescu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu credea în monoteismul daco-getic. Mai târziu, istoricul C. Datcoviciu a arătat că Pârvan a interpretat absolut greșit cuvintele lui Herodot. Istoricul antic grec nu spune că Gebeleizis era alt nume al lui Zamolxis, ci că unii dintre geți își închipuie viața de dincolo de mormânt pe lângă Zamolxis. alții pe lângă Gebeleizis. Herodot, povestind scena tragerii cu arcul spre cer, nu vrea deloc să afirme, cum zicea Pârvan, că geții nu cred să existe vreun alt zeu decât al lor, unicul; pur și simplu, geții erau convinși că zeul lor Gebeleizis, și nu altul, provoacă fulgerele și tunetele. Așadar, nici vorbă de monoteism.
Desigur, fiind vorba de traducerea și interpretarea unui laconic text antic, discuțiile s-ar putea prelungi la infinit. Din fericire, există și alte informaţii atestând politeismul geto-dacilor. Se pare că dacii adorau o zeiță a vetrei și a focului, corespunzând Hestiei grecești și Vestei romane. De asemenea, ei se închinau unui zeu război asemănător lui Ares (Marte); ne-o spune lămurit Iordanes şi ne lasă s-o înțelegem Virgiliu și Ovidiu.
Tot la fel de sigură e adorarea zeiței Bendis, corespunzând Dianei. Dunărea însăși pare să fi fost un fluviu sacru, o zeitate; astfel, Servius ne relatează că geto-dacii, înainte de a pleca la război, obișnuiau să bea ca pe un vin sfințit, apă din Dunăre și să jure ca nu se vor întoarce la vetrele lor decât după ce vor fi ucis pe dușmani.
Politeismul geto-dacilor e clar demonstrat și de descoperirile arheologice. Trebuie să ne aducem aminte de existența mai multor sanctuare în așezările de la Costești și Sarmizegetusa, bizare dacă ar fi fost consacrate unei singure și unice divinități.
Aceasta religie politeistă constituia o mare forță în statul dac al lui Burebista și Decebal. Marele preot Deceneu fusese investit cu puteri aproape regești și, după moartea lui Burebista, ocupă tronul statulul dac transilvănean. Ambele puteri, laică și religioasă, le deține și urmașul său, Comosicus.