Pentru a explica ”poveştile” privind răpirile extraterestre, la sfârşitul anilor ’80 a fost elaborată o teorie de către psihologi – Fantasy Prone Personality (Personalitate cu înclinaţii spre fantasme), pentru a explica de ce oameni aparent obişnuiţi, raţionali şi evident oneşti, erau convinşi că au zburat cu o navă spaţială extraterestră. Fantasma putea fi atât de puternică, încât era greu de deosebit visul de realitate şi de aceea puteau fi confundate.
Iată, de exemplu, cazul unei femei, pe nume Jayne, care ne povesteşte că într-o seară de iarnă, în ianuarie 1986, se pregătea de culcare. În timp ce se afla pe punctul de a adormi, dintr-odată a simţit o teribilă lovitură de pumn dată de o forţă invizibilă. Apoi, imediat, se trezi pe un tărâm extraterestru, cu picioarele în nisipul fierbinte al unui deşert.
Privind în jur, uimită şi dezorientată, Jayne a constatat că se afla pe o culme. Experienţa era de un realism înfiorător. Fusese smulsă din pat şi dusă, la o distanţă de sute de ani-lumină, prin spaţiu, pe o altă planetă ce gravita în jurul unei stele îndepărtate.
Cerul violet o învăluia ca o armură protectoare. Erau pe cer mai multe sfere de lumină pură, care pluteau cu mişcări extraordinare, ca şi când ar fi râs de zeii fizicii.
Imagini o asaltau şi se succedau rapid, şi ea nu era capabilă să reţină vreuna. Ele erau însă părţi ale unui joc, care incepea să se contureze şi care era adânc implantat în subconştient. O singură sferă mai rămăsese pe cerul violet. Se despărţise de celelalte şi se îndrepta spre ea. Nemişcată, a lăsat-o să se cuibărească în abdomenul ei, cuprinsă de o ospitalitate liniştitoare, alinătoare, calmantă.
Apoi, Jayne s-a trezit…