Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Un martor din Oradea a povestit o întâmplare ciudată de care a avut parte în anul 1994. Iată declaraţia sa:
“În data de 17 noiembrie 1994, m-am sculat ca de obicei la 5.30. Luând micul dejun în bucătărie, am remarcat Luna plină prin fereastra bucătăriei ce dă înspre vest. Luna era situată deasupra blocurilor din față, înspre sud-vest. Aceste blocuri au patru etaje.
Înainte de a pleca, am mai aruncat o privire înspre Lună, delectându-mă cu frumusețea sa. Ajungând în casa scărilor, nu am mai văzut-o. M-am gândit că era acoperită de nori. În drumul spre lucru, din nou nu am mai văzut-o și m-am mirat cum de a dispărut așa subit. Nici în locul unde trebuia să fie nu răzbătea niciun pic de lumină.
Cam după 10-15 minute, am ajuns pe podul „Decebal”, de unde am putut admira jumătatea unui frumos corp ceresc roșu, gata de apus! Prima reacție a fost de stupoare, știind că Luna nu putea parcurge acea distanță într-un timp atât de scurt. Și totuși, toți oamenii au putut admira acea sferă roșie ca și soarele la apus. Avea contururi precise, era un pic turtit și nu emana lumină în jur. Pe suprafața sa nu am putut observa nimic.
Ajungând la lucru după circa 5 minute, nu am avut unde să mă urc ca să arunc o privire înspre vest. Ulterior, m-am interesat de apusul lunii în 17 noiembrie și am aflat că apusese la 7 fără 8 minute a.m. Eu am observat acel corp roșu la cca 6 și 20-30 minute a.m. După părerea mea, a fost vorba de un fenomen atmosferic rar”.
Ce s-a întâmplat cu Luna în acea perioadă? Cum de-a luat-o „la fugă” atât de tare?