Scriitorul german Oskar Ernst Berhardt, care si-a publicat cartile sale sub pseudonimul Abd-ru-shin, extrem de preocupat de spiritualitate, a scris o opera in trei volume, care contine o valoroasa redare a cunoasterii spirituale. In cartile respective – aparute sub titlul generic „In Lumina Adevarului – Mesajul Graalului” – au fost prezentate niste lucruri extraordinare.
Astfel, pornind de la o expunere in ordine inversa a structurii giganticei creatii cosmice care a rezultat din iradiatia Creatorului – Dumnezeul unic, ce detine atributul perfectiunii absolute in toate manifestarile Sale – Abd-ru-shin a urmarit o impresionanta succesiune spatiala a transformarilor energetice. Astfel, pe masura indepartarii de sfera divina, iradiatia respectiva si-a tot redus intensitatea, generand o serie de sfere concentrice suprapuse, constituite din extracte diferite; in cadrul fiecareia din aceste sfere exterioare s-au ordonat zonari specifice, deosebirile calitative dintre diferitele planuri intermediare fiind insa mai greu de sesizat.
Din planul exterior ai primei sfere – denumita sfera spiritualului – s-au desprins mereu germeni spirituali; acestia constituie partea fundamentala, nemuritoare, a fiecarei fiinte umane. Germenii respectivi, dorind sa devina intru totul constienti si responsabili, si-au inceput un lung periplu prin sferele urmatoare, a carui durata este de milioane de ani; sferele urmatoare contin extracte diferentiate, pe care Abd-ru-shin le-a denumit – in ordinea indepartarii – sfera din „esentialitate”, sfera din „materie subtila” si, in fine, sfera din „materia densa”.Acest „voiaj cosmic” are un scop bine determinat: prin trairea a cat mai multor experiente in diferitele planuri strabatute, spiritul trebuie sa evolueze imbogatindu-si potentele si purificandu-si invelisurile, astfel incat sa poata deveni mult „imbogatit” in sfera si planul piritual din care a plecat.
Pentru a putea rezista si actiona in cursul sederilor in mediile traversate ale fiecarei sfere, germenii spirituali au trebuit sa se „imbrace” cu cate un invelis din extractul existent in planul respectiv. In acest fel, spiritele in curs de evolutie au ajuns in zona materiei dense infasurate intr-o serie de invelisuri, care au preluat desigur si o serie de functiuni specifice (dorinte, sentimente, imaginatie etc). Ultimul invelis, strict necesar trairii de experiente in planul materiei dense, este insusi trupul organic. Dar, adevarata fiinta umana, care ramane mereu aceiasi in decursul lungului traseu cosmic si care este singura parte nemuritoare, este spiritul.
Acest spirit, invelit in „mantourile” sale din esentialitate si din „materie subtila” este, de fapt, „sufletul”. Nu exista deci entitati diferite care sa fie denumite „suflet” si „spirit”, sufletul fiind in fapt insusi spiritul imbracat in invelisurile specifice planurilor spatiale pe care le-a traversat!
Dupa indelungatul lor voiaj cosmic, multe din fiintele omenesti care au evoluat, obtinand parametri energetici superiori (prin devenirea constienta si responsabila, precum si prin insusirea cunoasterilor superioare) vor putea reveni in patria de unde au plecat – Paradisul. Traversand in sens invers sferele de la care a luat invelisurile protectoare-functionale, fiecare spirit va trebui sa le restituie mediului respectiv (astfel cum la decesul terestru restituie trupul din materie densa). In acest mod, sufletul se va subtia treptat, incat la revenirea in Paradis fiecare entitate va apare numai ca spirit, pur, nemuritor, fiind insa acum deplin constient si cu un potential specific imbogatit, care sa-i permita continuarea unor activitati superioare.