Istoria ne spune că Moldova a fost creat ca şi principat în anul 1359 (sau 1347!?) de către principele Dragoş din Maramureş. Dar, înainte de acest an, de cine era locuită Moldova? Conform cronicilor poloneze, bizantine, rusești și suedeze, teritoriul moldav era locuit din cele mai vechi timpuri de triburi dace, precum carpii, costobocii, tirageții și masageții. De exemplu, numele tribului carp a dat numele Munților Carpați.
Primele mențiuni documentare despre existența continuității acestor triburi dace este făcută în Cronica lui Nestor, care pomenește depre luptele purtate de băștinașii numiți volohoveni și brodnici împotriva triburilor maghiare. Acest eveniment, petrecut în jurul anului 898, este determinat de existența în zonă a unor voievodate bine organizate social și militar, care nu permiteau o așezare maghiară.
Datorită apropierii de slavii răsăriteni, valaho-moldovenii se văd nevoiți să ducă o politică de interese determinată de poziția conducătorilor ruși. Astfel încât, în anul 1018, participă într-o alianță cumano-rusă, condusă de principele Sviatopolk, împotriva cneazului Kievului, laroslav. Cronicile rusești menționează existența „Țării Bolohovenilor”și „Țării Brodnicilor”, amintind în jurul anului 1146 de un principe al Bârladului pe nume Ivancu. Tot cu acest prilej sunt enumerate orașe din țările române cu o terminologie rusă: Askii Torg = lași, RomanovTorg = Roman, Sociava, Șiret, Chotin etc.
Cronicile suedeze atestă prezență valahă în Moldova, numindu-i „Blacumeni”. A doua mențiune este legată de existența unui conflict, pe la 1164, între bizantini și moldoveni, terminat cu înfrângerea celor dintâi și luarea în prizonierat a lui Andronic Comnenul.