Fratele lui Roy Smith a murit in 1993. Intotdeauna il interesasera pasarile si, inainte de a se stinge, obisnuia sa ademeneasca o mierla anume in curtea sa si sa-i dea sa manance din mana.
Ziua inmormantarii sale a fost marcata de o ploaie abundenta, aproape torentiala. Atmosfera era, oricum, una puternic emotionala, insa surprizele nu aveau sa se opreasca aici. „Stateam toti in jurul mormantului, sub umbrele, in vreme ce vicarul citea omagiile, povesteste Smith, cand a inceput sa rasune un tril incantator. Pe acoperisul unei cladiri din apropiere, o mierla canta din toate puterile, melodios si continuu, in vreme ce ploaia turna deasupra ei. Am fost cu totii ca hipnotizati.”
Privelistea unei pasari cantand cu infocare, pe asa o vreme cumplita, era ceva atat de rar, incat vicarul a declarat ca el nu mai crede in coincidente. „Pentru mine, adauga Smith, a fost ca si cand mana lui Dumnezeu ne aducea alinare in durerea noastra.”