Pe 4 august 1990, așa cum rezultă din documentele OZN ale Ministerului Apărării din Marea Britanie, desecretizate în 2009, două persoane care se plimbau în apropierea localității Calvine, la nord de Pitlochry (Scoția), au văzut, de la o distanță de câteva sute de metri, un OZN de mari dimensiuni, metalic, având forma de diamant. Nu se zărea niciun sistem de propulsie și nicio inscripție. Obiectul a plutit, fără zgomot, timp de circa 10 minute, deasupra autostrăzii A9, înainte de a se înălța cu mare viteză și a fi pierdut din vedere. Pe timpul observației, a fost văzut și un avion militar, dar nu era clar dacă escorta cumva strania apariție, încercând s-o intercepteze, ori dacă pilotul reactorului era măcar conștient de existența obiectului.
Martorii au reușit să realizeze câteva fotografii color, în care OZN-ul apărea neclar pe imagini, alături de aparatul cu reacție. Fotografiile au ajuns la ziarul „The Scottish Daily Record”, care a contactat Ministerul Apărării, probabil în dorința de a obține un comentariu. Nu e clar ce anume s-a întâmplat în continuare, cert este că ministerul a reușit să convingă reporterul să îi predea nu doar fotografiile, ci și negativele. Fotografiile au ajuns apoi la Serviciul de Informații al Armatei, care le-a expediat la analiștii de imagini de la JARIC (Joint Air 194 Reconnaissance Intelligence Centre). Din documentele disponibile rezultă că unii membri ai guvernului au fost alertați în legătură cu fotografiile efectuate.
Această imagine a fost minuțios analizată de experții în tehnica digitală, care au conchis că era o fotografie autentică, arătând un aparat cu o structură solidă. Nu avea aripi și nu existau semne vizibile ale vreunui sistem de propulsie. Era exotic și necunoscut, într-un fel care depășea cu mult chiar cel mai nou avion invizibil încercat în acel timp, având un diametru de 25 de metri.
Cercetătorul ozenist Nick Pope, care a lucrat în Ministerul Apărării din Marea Britanie din 1985 până în 2006, în calitate de responsabil OZN, a declarat într-un interviu că, în încăperea unde a activat se afla atârnând pe perete una dintre fotografiile făcute OZN-ului sub formă de diamant, mărită la dimensiunile unui afiș. Diverse persoane veneau acolo cu alte probleme de serviciu, majoritatea necunoscând că cei de acolo au și atribuții legate de fenomenul OZN. Rămâneau cu ochii pironiți pe fotografie, oprindu-se la mijlocul frazei cu ochii holbați și întrebând: „Ce naiba mai e și ăsta?”.  Pope a povestit: „Îmi amintesc că am participat la o ședință cu staff-ul servicului de informații, în care s-a discutat despre fotografie. Un membru al serviciului care stătea în fața mea și-a îndreptat degetul spre stânga și a spus: «Nu este american». Apoi, spre dreapta: «Nu este sovietic». Iar în cele din urmă, a spus: «Nu mai rămâne decât…» Și a ridicat degetul”.
Prin 1994, șeful diviziei de care ținea Pope a ajuns să fie convins că era vorba despre un prototip american strict secret de avion sau de dronă. În aceeași perioadă au fost observate, în mod repetat, OZN-uri triunghiulare, capabile să plutească nemișcate, accelerând apoi la viteze de câțiva Mach. Dar Pope a spus că: „Am obținut asigurări, de la autoritățile americane în drept, cum că SUA nu testează nimic de genul acesta, și cu atât mai puțin deasupra Regatului Unit”.
În 2012, când toate documentele Ministerului Apărării privind cazul Pitlochry au fost desecretizate și făcute publice, fiind depuse la Arhivele Naționale, s-a constatat că atât afișul, cât și faimoasele imagini originale, inclusiv negativele, nu mai există. Subzistă doar o fotocopie de proastă calitate a unui desen făcut în cursul investigării cazului. Cine a avut interesul să distrugă totul?
În ciuda a numeroase interviuri pe care Pope le-a dat privind această istorie și în ciuda apelurilor publice asociate, martorii observației și autorii fotografiilor nu au mai apărut niciodată, nici măcar cineva de la „Scottish Daily Record” (sau vreo altă publicație din Scoția) n-a mai făcut vreo declarație. Desigur, acest fapt a alimentat și mai mult teoriile conspiraționiste.