Foarte interesante informaţii ne prezintă jurnalistul Ion Cristoiu, după ce acesta a stat de vorbă cu istoricul Ilie Schipor, care a lansat cartea „Destinul Tezaurului României – Argumente din arhivele ruse”, carte care prezintă subiectul care ne doare foarte mult pe noi, românii: Tezaurul României evacuat în Rusia la sfârşitul primului război mondial, şi care, o mare parte din el, n-a fost recuperat niciodată nici până în prezent. Au fost făcute două restituiri parţiale ale tezaurului (în 1935 şi 1956), însă acesta n-a fost restituit integral, o bună parte rămânând încă în Rusia.
Istoricul a făcut o muncă asiduă de documentare în mai multe arhive din Rusia: Arhiva de Stat a Federației Ruse, Arhiva Rusă de Stat pentru Istoria Social-Politică (fosta Arhivă a Kominternului), Arhiva Economică de Stat Rusă, Arhiva de Stat Istorico-Militară Rusă și Arhiva de Politică Externă a Imperiului Rus din Moscova, respectiv Arhiva Istorică de Stat Rusă din Sankt-Petersburg – unde sunt păstrate documente relevante privind evacuarea la Moscova, în 1916-1917, a Tezaurului României.
Fără analiza documentelor din aceste arhive ruse nu se poate şti adevărul istoric, şi asta pentru că de-a lungul timpului au fost emise tot felul de teorii fanteziste referitoare la acest tezaur al României: însușirea tezaurului de către voluntarii români transilvăneni sau cehoslovaci, restituirea integrală a tezaurului către autorităţile de la Bucureşti, în secret, în perioada interbelică sau chiar după.
După ce a analizat toată această arhiva (unde a avut acces), Ilie Schipor ajunge la o concluzie-şoc, contrar opiniilor vehiculate în istoriografia română: evacuarea Tezaurului României la sfârşitul primului război mondial s-a făcut din inițiativa și chiar la presiunea autorităților guvernamentale și militare ruse. În acest context, autorităţile române din acele timpuri au fost manipulate subtil de către ruşi că România va pica în întregime sub ocupație nemțească: „În timp ce Comisia s-a implicat doar în pregătirea spațiilor de depozitare, inventarierea și preluarea oficială a Tezaurului bancar românesc, generalii ruși de la Petrograd, Moghilev și Iași au fost cei care au convins autoritățile române – cu argumente ce țineau de «iminenta cădere a frontului de pe Carpați» – că aurul Băncii Naționale a României se afla în pericol și că salvarea acestuia putea fi făcută doar prin evacuarea în Imperiu”.