În toamna anului 1976, un grup de studenți ce aparțineau clubului speologic al Centrului universitar Cluj-Napoca a făcut o excursie în Munții Rodnei, descoperind la altitudinea de aproximativ 1.600 de metri o peșteră sub vârful Bătrâna din judeţul Maramureș. Acolo, un râu subteran ieșea la suprafață de sub o stâncă aflată în zona izvoarelor Izei, zonă declarată monument al naturii.
Aflând despre interesanta descoperire, s-a hotărât o nouă deplasare în luna martie 1977, când speologii I. Viehmann, V. Crăciun și Livia Neagu, împreună cu 10 studenți, au pătruns în adâncurile muntelui, descoperind numeroase galerii ale peșterii în lungime de circa 2 kilometri și o diferență de nivel de 160 de metri. Datorită deosebitei importanțe științifice a acestei peșteri, specialiștii au organizat în vara anului 1977, în apropierea grotei, o tabără speologică a Centrului universitar. Aici, 53 de studenți, asistați de speologi, au explorat timp de 10 zile galeriile din adâncurile acestui masiv muntos, reușind să descopere fenomene geologice interesante.
Această peșteră este unică în ţara noastră datorită modului ei de formare, deoarece galeriile sale se desfășoară aproape în întregime pe un contact geologic, la întâlnirea dintre rocile calcaroase și șisturile cristaline. De asemenea, grota prezintă galerii de dimensiuni neobișnuite, unul dintre afluenții râului subteran întâlnind la un moment dat calcarul, „a construit” o sală de mari dimensiuni, un veritabil teren de fotbal subteran, excepțional împodobit cu concrețiuni și formațiuni stalagmitice și cristale de gips.
Dar, punctul neobișnuit al peșterii se află la 300 de metri de la intrare, unde temerarii exploratori au întâlnit un vijelios șuvoi ce cade în adâncuri de la 23 de metri. Dincolo de șuvoi era o sală mare și un lac circular de 10 pe 15 metri.
De atunci, peştera a căpătat numele de „Peştera de la Izvorul Izei”.