Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free) + prelucrare proprie
Un baietel slabut batu intr-o zi la usa directorului unei scoli renumite, dorind sa-i fie ingaduit a vorbi cu el. Portarul privi la baiat cam dispretuitor, si fiindca arata mai mult a cersetor, il trimise la bucatarie. Baiatul se prezenta la usa de serviciu, asa cum i se spusese.
– As dori sa vorbesc cu domnul director, zise el.– Poate doresti ceva de mancare, pe care ti-o- pot da fara sa mai fie nevoie sa mai deranjez pe domnul director, zise bucatareasa.– Multumesc, zise baiatul. As primi cu placere o bucatica de paine, dar eu vreau sa vorbesc cu domnul director.
Bucatareasa ii aduse o felie de paine cu unt. Privind la pantalonii lui peticiti, se gandi ca poate ar dori sa aiba niste hainute. Dar isi aduse aminte ca le daduse pe toate altor copii sarmani care mai ceruse mila directorului. Bucatareasa isi vazu mai departe de treburi.– Pot vorbi cu domnul director? intreba din nou baiatul, dupa ce terminase de mancat.
Bucatareasa, care se crezuse scapata cu bucatica de paine, spuse pe un ton suparat ca este in biblioteca si ca daca doreste sa-l vada, sa vina dupa ea, cu toate ca dorinta lui era sa nu fie deranjat de nimeni. Ea socotea ceva foarte nepotrivit sa duca la director pe un baiat zdrenturos. Totusi, isi sterse mainile si spuse baiatului s-o urmeze. Deschizand usa bibliotecii, zise:– Domnule director, aici este cineva care doreste staruitor sa vorbeasca cu dvs.
Nu se stie cum s-o fi recomandat baiatul sau cum o fi prezentat dorinta sa, dar dupa cateva clipe de conversatie, directorul lasa deoparte cartea pe care o studia si lua diferite carti grecesti spre a examina pe noul venit. Baiatul raspundea excelent la toate intrebarile puse de director.– Ma uimesc raspunsurile tale, exclama directorul, masurand pe baiat din cap pana in picioare. Cum ai putut sa capeti atatea cunostinte?– In clipele mele libere, raspunse baiatul.
El era sarac si trebuia sa lucreze din greu. Din pricina aceasta fusese nevoit sa intrerupa scoala, fara insa ca sa lase si cartea. Si a studiat. A studiat singur. Stia atatea, ca putea sa fie inscris direct la universitate. A studiat in clipele libere. Acesta era secretul. Cu adevarat, bine a spus cine a spus: „Clipele libere sunt praful de aur al vremii”. Cat ar trebui sa le pretuim!

Tu poti sa dai socoteala de clipele tale libere? Gandeste-te ce poti castiga din ele. Baiatul din poveste iti poate spune cat de mult se poate strange din folosirea lor. Fiti foarte prevazatori cum folositi clipele voastre libere. Ispita vine atunci cand nu sunteti ocupati. Ea se strecoara adesea in inima voastra. Acolo se ascunde si urzeste tot felul de nenorociri pentru viata voastra. Cautati sa intrebuintati bine clipele libere! Acestea alcatuesc tezaurul vietii voastre, care va va ajuta sa ajungeti pe cele mai inalte culmi ale demnitatii si onoarei.