Deși dicționarele definesc moartea ca o încetare definitivă a tuturor funcții lor vitale sau sfârșitul vieții, parapsihologia a dus la modificarea acestei definiții. Astfel, putem spune că moartea este un moment de trecere dintr-o existență în alta. Teoria asupra acestui moment este vastă, pe noi interesându-ne, în cazul de față, câteva din manifestările paranormale care îl preced.
Tradiția populară transmisă din generație în generație și mulți martori oculari ne semnalează o gamă largă de evenimente, dintre care le reținem pe cele referitoare la strigoi sau moroi (cum li se spune în sudul țării). Chiar dacă fiecare caz își are particularitatea lui sau dacă uneori are un caracter mai mult sau mai puțin romanțat, în funcție de sursa care îl descrie, esența lui este aceeași.
Prin definiție, strigoiul (moroiul) este sufletul unui mort care iese din mormânt și se întoarce între cei vii pentru, a le pricinui neajunsuri. Deși în această definiție se ghicește un superstiție, analizându-se unele evenimente povestite de martori oculari, nu există în toate cazurile acea pretinsă dorință de a face rău.
Preocuparea celor care studiază problematica paranormală este aceea de a dezbrăca fiecare caz de mantia cenușie a unor superstiții care au alimentat artificial imaginația oamenilor. Astfel, lăsând la o parte descrierile cu tendințe grotești, reținem un caz de moarte aparentă, nedepistat de cei din jur care îl tratează conform tradiției și religiei.
Omul în cauză fiind considerat mort, i se fac toate procesiunile mortuare și este îngropat practic de viu. În multe cazuri, din această stare se iese tot la fel de brusc pe cum s-a intrat. Imaginându-ne că revenirea se produce după ce omul a fost îngropat, este lesne de înțeles în ce puternică stare emotivă se găsește până își va da sfârșitul prin asfixiere.
După cum se știe, în stări de emoții puternice, orice individ poate deveni un emițător telepatic. Gândul celui în cauză se va îndrepta către membrii de familie sau prieteni, care deși îl receptează, nedându-și seama ce se întâmplă, îl interpretează conform cazurilor auzite aiurea și vor trece de cele mai multe ori la efectuarea unor procesiuni conform tradiției (dezgropatul mortului și înfingerea unui lemn ascuțit în inimă). Faptul că omul îngropat este găsit într-o poziție schimbată și vânăt la față nu dovedește că a părăsit mormântul, așa cum se spune, ci că, îngropat fiind de viu, va căuta să se elibereze, încercare care se va sfârşi odată cu terminarea aerului și producerea morții prin asfixiere. De altfel, medicina recunoaște o astfel de moarte după culoarea vânătă a cadavrului.
Acesta este un caz de producere involuntară a unei transmisii telepatice care vine să confirme faptul că oricare om în stare puternic emoțională poate deveni un emițător, fără a avea vreo pregătire anterioară.