Imagine: generata de Microsoft Designer
Pe 28 iunie 2009, fizicianul teoretician Stephen Hawking stătea singur într-o sală de facultate de la Universitatea din Cambridge și aștepta cu răbdare sosirea invitaților la petrecere. Apoi a trimis invitațiile. Hawking făcea un experiment (probabil, destul de ironic) pentru a vedea dacă călătoria în timp este posibilă. Ideea a fost că, dacă ai trimite invitațiile după ce a avut loc evenimentul, doar călătorii în timp ar ști de acest lucru. Desigur, nu a apărut nimeni. De aici s-ar putea concluziona că călătoria în timp în trecut nu a fost inventată de oameni sau că ea poate fi utilizată într-un scop mult mai interesant decât să petreci cu Stephen Hawking.
Dar există și alte încercări de a căuta semne ale călătorilor în timp care ne vizitează; acest lucru a fost făcut de o echipă de fizicieni care a căutat pe Internet dovezi ale cunoștințelor pe care nimeni nu le-ar fi putut avea dacă nu ar fi călătorit înapoi în timp. Echipa a scris în articolul ei: „Chiar și călătorii în timp care doresc să-și anunțe prezența pot face acest lucru în mod ineficient, cei care doresc să-și ascundă prezența pot face o greșeală care să-i dea de gol, iar cei indiferenți pot lăsa sau nu conținut ce poate fi urmărit pe Internet”.
Echipa s-a concentrat pe căutarea călătorilor în timp din viitor și nu din trecut, gândindu-se că tehnologia de a crea o mașină a timpului nu a existat în trecut și orice cunoștințe pe care le aveau ar fi legate de evenimentele din trecutul nostru. Echipa a încercat să găsească evenimente unice la care nimeni nu poate face referire fără o mașină a timpului, dar care sperăm să fie înregistrate pentru o perioadă semnificativă de timp în viitor. Cercetătorii s-au hotărât asupra descoperirii cometei ISON (C/2012 S1) în 2012 și asupra faptului că Jorge Mario Bergoglio a ales numele de „Papa Francisc” atunci când a fost ales șef al Bisericii Catolice.
Echipa şi-a explicat alegerile: „Poveștile cometelor strălucitoare precum cometa ISON sunt adesea bine conservate de reviste din întreaga lume, ceea ce indică faptul că această cometă ar putea rămâne memorabilă și în viitor”. În schimb, există puține motive pentru ca cineva fără informații premonitorii să se refere la ceva ca numit „cometa ISON” înainte de septembrie 2012. Prin urmare, discuțiile sau chiar mențiunile despre „Cometa ISON” înainte de septembrie 2012 au fost căutate ca dovadă potențială a călătorilor în timp din viitor. Astfel, cercetătorii au căutat postări pe Facebook, Tweeter și Google Trends, care arată când oamenii caută anumiți termeni (odată ce este atins un anumit prag). Deși dezamăgitor pentru unii, echipa nu a găsit nicio dovadă că acești termeni au fost folosiți pe Internet înainte de a avea loc evenimentele.
Pentru „a-i prinde în plasă” pe toţi călătorii în timp care ar vrea să se facă cunoscuți, echipa a efectuat și un test similar cu cel al lui Stephen Hawking. Ea a cerut călătorilor în timp de pe Internet să le trimită un e-mail, iar mai târziu s-a dezvăluit şi adresa de e-mail. Pentru a atrage atenția călătorilor în timp, aceștia au creat un hashtag pentru a-l face vizibil pe X (fostul Twitter). Echipa a creat, de asemenea, un hashtag pentru călătorii în timp care sunt preocupați de schimbarea trecutului. Echipa a explicat: „Ca alternativă, călătorilor în timp care cred că nu pot schimba trecutul au fost rugați să trimită pe Twitter #ICannotChangeThePast2 până în august 2013 sau înainte de a include acel hashtag la sfârșitul unui e-mail trimis la [email protected] în perioada noiembrie 2008 – august 2013. Pentru această parte a experimentului, am avut grijă să NU căutăm pe Twitter sau prin e-mail decât după ce hashtag-ul a fost anunțat public în septembrie 2013. Prin urmare, dacă nu am urmărit o căutare înaintea anunțului, trecutul nu ar fi putut să fie schimbat înainte ca acest tweet să fi fost descoperit în septembrie 2013”. Rezultatul: nu s-au primit tweet-uri sau e-mailuri clarvăzătoare de la „călători în timp”, trimise înainte ca cunoștințele să fie disponibile pentru toți care nu sunt „călători în timp”.
Deşi nu s-au găsit dovezi ale „călătorilor în timp”, echipa a sugerat o serie de alte motive. În primul rând, poate fi imposibil din punct de vedere fizic pentru călătorii în timp să lase rămășițe durabile ale șederii lor în trecut, chiar și „resturi” informaționale non-materiale pe Internet. În plus, ar putea fi imposibil din punct de vedere fizic să găsim această informație, deoarece ar încălca o lege fizică încă necunoscută. Şi nu în ultimul rând, este posibil ca unii călători în timp să nu dorească să fie descoperiți și știu să-și acopere urmele.
Sursa: studiul ştiinţific „Searching the Internet for evidence of time travelers” / arxiv.org