Unde e localizat Delphi?
Printre lacasurile de cult grecesti un loc aparte il ocupa oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent si prestigios centru religios al Eladei. Orasul Delphi (Delhi) era situat in Focida, la poalele muntelui Parnas, in Grecia centrala, locul unde se desfasurau, o data la patru ani, intre Olimpiade, Jocurile Pythice. Denumirea localitatii vine de la cuvintul grecesc „delphos”, care inseamna „sin”, „inima” – elenii asociind acest cuvint cu forma de mamelon a locului din virful muntelui Parnas, care ducea catre o pestera intunecoasa, locuita, dupa legenda, de un sarpe urias, Pythos, care ii omora pe toti cei care cutezau sa se apropie de aceasta grota. Potrivit miturilor Greciei antice, Apolo, fiul Zeus, a ucis acest monstru si a inaugurat Jocurile Pythice.
Pe aceste locuri s-a pus temelia unui templu, inchinat zeului Apolo, a carui faima s-a dus in intreaga lume pentru faptul ca aici se puteau face previziuni prin care zeul Apolo ii ajuta pe oameni sa-si aleaga corect drumul in viata. Legenda spune ca in pestera de aici a ramas spiritul lui Python, care ii ajuta pe preotii greci (sacerdoti) sa intre in contact cu Apolo si sa raspunda la intrebarile celor care voiau sa-si afle viitorul, de la probleme legate de soarta Atenei si pina la maruntele siciieli cotidiene. Pesterea a fost descoperita, dupa cum scrie istoricul român de origine greaca Diodor din Sicilia (90 – 20 i. Chr.), de niste pastori greci, care isi pazeau caprele pe muntele Parnas. Ei au observat ca din crapatura care ducea catre interiorul muntelui se degajau niste vapori puternici care le dadeau atit lor, cit si caprelor o stare puternica de euforie. Aici a fost construit templul lui Apolo, care a fost luat sub control de catre preotii greci.
Puterea templului
Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Ele erau selectate din rindurile tinerelor din Delphi si trebuiau sa traiasca in cinste si austeritate. Dupa cum ne informeaza istoricul grec Xenofon (430-360 i. Chr.), aceste tinere trebuiau sa fie pure, nu trebuiau sa vada si sa auda nimic care sa le compromita, adica sa ofere zeului Apolo un suflet candid, feciorelnic. Misiunea Pythiei, fata care facea previziunile, nu era un lucru tocmai usor, lipsit de primejdii, pentru ca vaporii emanati din munte ii putea provoca stari de extrema excitare, aburii ii schimbau timbrul glasului, dindu-i o nota tainica. Legatura dintre Pythia si spiritul monstrului se facea prin intermediul preotilor, care stateau pe un fotoliu mic, cu spatar inalt. Ei notau si redau cuvintele Pythiei, fiind considerati purtatorii de cuvint ai zeului, si nicidecum prezicatori ai unor evenimente viitoare. Cind un caz era mai complicat, raspunsul profetului sau al Pythiei era formulat neclar. Asemenea raspunsuri complicate erau aduse la cunostinta unor „exegeti”, un fel de specialisti in decriptarea enigmelor, care nu intirziau sa-si spuna parerea.
Grecii credeau ca Delphi se afla in centrul Oikumenei, adica al lumii cunoscute in acea perioada si formata din Europa, Africa de Nord, Asia Mica si India, si numeau acest loc Omphalos, adica „buricul Pamintului”, si-l considerau detinator al unor puteri miraculoase. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la inceput sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda in subsolul sfint al templului lui Apolo. Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfint Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau in apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apolo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamiie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cind fetele dadeau semne ca s-au ametit, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facind previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca intotdeauna.

Profetii celebre
Astfel Cresus, ultimul rege al Lidiei (560-547 i. Chr.), se pregatea in 546 i. Chr. sa porneasca razboi impotriva regelui persan Cirus al II-lea (559-530 i. Chr.). Mergind la oracolul din Delphi si intrebind cum se va termina razboiul, a primit urmatorul raspuns: „Daca veci trece riul de granita Kalis, vei distruge o mare imparatie!”. Cum oracolul nu a precizat ce imparatie va fi distrusa, a pornit razboi, a fost infrint, luat prizonier si Lidia ocupata de persi, confirmind previziunile Pythiei. Un alt exemplu este cel al filosofului grec Apollonios din Tyana (i. Chr. – 90 d. Chr.), caruia oracolul i-a raspuns, atunci cind a intrebat daca el va ramine in memoria urmasilor si daca ii vor fi pastrate lucrarile, Pythia i-a raspuns afirmativ, dar a adaugat ca stiinta lui va fi blestemata. Previziunea s-a adeverit si, desi numele lui a ramas in istoria filosofiei grecesti, dar in conflict cu biserica crestina, aceasta a dat ordin ca lucrarile lui sa fie arse.
Prestigiul oracolului din Delphi a crescut deosebit de mult atunci cind grecii erau amenintati de persi, iar prin raspunsul dat de oracol s-a gasit solutia salvatoare. Se spune ca atenienii s-au strins in sanctuarul Pythiei si au intrebat-o: „Trebuie sa luptam impotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit citeva cetati grecesti si acum ameninta Atena, sau ar fi mai intelept sa predam armele?”. Prezicatoarea le-a raspuns: „Doar intariturile de lemn pot salva Atena!”. Politicianul Temistocle (526-460 i. Chr.), decriptind raspunsul oracolului, a ajuns la concluzia ca trebuie sa adune vasele de razboi in jurul Atenei pentru a o apara. Ciocnirea dintre atenieni si persi a avut loc in strimtoarea Salamina, in anul 480 i. Chr., si grecii au reusit sa obtina o rasunatoare victorie in aceasta batalie navala. Se pare ca importanta sanctuarului lui Apolo a inceput sa decada inca din timpul lui Plutarh, iar in anul 373 i. Chr. acesta s-a prabusit, fie din cauza unui cutremur, fie a unui incendiu. Sanctuarul a fost reconstituit cu ajutorul unor donatii, din partea unor aristocrati bogati, in timpul lui Domitian, al lui Hadrian si al lui Iulian, dar in timpul lui Theodosiu, in 390 d. Chr., a fost desfiintat, pentru ca filosofii crestini din secolul al IV-lea sustineau ca prezicatoarele pagine delirau si intrau in legatura cu diavolul, iar despre zeii greci afirmau ca sint falsi, ei existind doar in imaginatia vechilor greci.
Descifrarea misterului de la Delphi
Istoricii, filosofii si biofizicienii care s-au ocupat de descifrarea misterului oracolului din Delphi au ajuns la concluzia ca acolo exista un cimp energo-informational global, care cuprindea informatii despre evenimentele trecute, prezente si viitoare, in care se vedea, ca intr-o oglinda, tot ce se petrece pe pamint. Atunci cind omul se afla in transa, adica in stare de constiinta modificata, creierul lui nu mai primea informatii din lumea inconjuratoare, ci putea sa caute in multimea de informatii din banca de date globale evenimentele viitoare la care se refereau intrebarile atenienilor. Biofizicienii sustin ca nu toti oamenii care sint in transa sint capabili sa perceapa informatii din cimpul energo-informational global. Aceste informatii le pot percepe numai aceia ai caror neuroni din creier sint capabili sa primeasca cele mai slabe impulsuri energetice. Vechii greci au descoperit ca aceasta capacitate o au fecioarele tinere, care au o receptivitate crescuta. La oracolul din Delphi s-au obtinut de-a lungul timpului informatii despre toate proiectele de mare amploare, atit din vreme de pace, cit si de razboi. Aici existau reguli precise pentru rugaciuni, sacrificii, ispasiri de pedepse, slujbe etc. si se dadeau sfaturi de conduita si se preciza viitorul.
Istoricii spun ca in „adyton”, adica in partea cea mai sacra a templului lui Apolo, in apropierea statuii sale, se gasea o piatra, care s-a pastrat pina in zilele noastre, si despre care se spune ca reprezenta „buricul pamintului”. Ea are forma unei movilite care se aseamana cu mormintul unui erou si se presupune ca se afla asezata peste orificiul prin care se raspindeau vaporii care dadeau acea stare de extaz tinerelor fete si le ajutau sa poata prevedea viitorul. Istoricul latin Iustinianus povesteste in „Istoria lui Filip” ca pe unul din versantii Parnasului se gaseau o cimpie si o pestera din care se degaja un fel de parfum rece, care le transpunea pe femei in transa, iar acestea, patrunse de inspiratia divina, puteau sa raspunda celor care le cereau sa faca diferite profetii. Cele mai interesante si competente informatii despre oracolul din Delphi ni le furnizeaza scriitorul grec Plutarh (46 – 127), care a fost adeptul cultului lui Apolo si a facut o perioada de timp parte din colectivul sacerdotal de la sanctuarul lui Apolo din Delphi. Informatii despre oracol ne furnizeaza si poetul roman Marcus Aurelius (39 – 65), care a scris despre starea de paroxism a Pythiei. Alte date le putem afla in lucrarile lui Herodot, Euripide, Platon s.a.
In 1892, cind arheologii au inceput sa cerceteze ruinele sanctuarului, nu au fost gasite elemente care sa sustina existenta grotei din care iesea acel suflu inspirator, care venea din interiorul pamintului, arheologul Philipson fiind de parere ca toata povestea cu oracolul a fost doar o inselatorie a preotilor. Cu toate acestea, in lucrarile ramase din antichitate aflam ca numerosi straini, sositi din toate colturile lumii, veneau cu comori si daruri substantiale pentru a putea afla parerea oracolului. Datorita acestor pelerini, Delphi a devenit un important centru comercial, si de aici cultura greaca s-a raspindit in intreaga lume civilizata.
Colectivul de arheologi condusi de profesorul francez Homolle, care a facut sapaturi in aceasta zona, a scos la lumina vestigiile orasului Delphi, alaturi de numeroase sculpturi, tezaure si peste 5.000 de inscriptii. Mai nou, un arheolog american a afirmat in urma cu citiva ani ca e posibil sa fi existat o fisura a pamintului, prin care se degajau gaze, pentru ca, dupa parerea lui, sanctuarul din Delphi se afla situat la intersectia a doua falii tectonice. El considera ca vaporii de apa din interiorul pamintului, trecind prin diferite straturi de roci impregnate cu bitum, faceau sa antreneze cu ei si bioxid de carbon, metan, etan si etilena care, absorbiti de Pythia sa-i dea acesteia starea de transa.