Inainte de aparitia pacatului, in tot Universul era pace si bucurie. Totul era in perfecta armonie cu vointa Creatorului. Iubirea fata de Dumnezeu era suprema, dragostea fata de semeni era impartiala. Hristos, Cuvantul, Singurul nascut din Dumnezeu, era una cu Tatal cel vesnic – in natura, caracter si scop -, fiind singura fiinta din tot Universul care putea sa participe la sfaturile si planurile lui Dumnezeu. Prin Hristos a creat Tatal toate fiintele ceresti. „Prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri… fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri” (Coloseni 1:16). Tot cerul se supunea lui Hristos in aceeasi masura ca si Tatalui.
Legea iubirii fiind baza guvernarii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiintelor create depindea de aderarea lor totala la marile principii ale neprihanirii. Dumnezeu doreste de la toate fiintele pe care le-a creat sa-L iubeasca si sa-L onoreze pentru ca ii apreciaza caracterul intr-un mod rational. Lui nu-i face placere o ascultare din constrangere, ci le acorda tuturor libertatea de vointa, ca sa-L slujeasca de bunavoie.
Dar a existat cineva care a ales sa perverteasca aceasta libertate. Pacatul si-a avut originea in cel care, dupa Hristos, fusese onorat de Dumnezeu in cea mai mare masura si care detinea cea mai inalta putere si slava printre locuitorii cerului. Inainte de cadere, Lucifer era primul dintre heruvimii ocrotitori, sfant si nepatat. „Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: «Ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe… Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine” (Ezechiel 28:12-15).
Lucifer ar fi putut ramane in gratia lui Dumnezeu, iubit si onorat de toate ostile ingeresti, exercitandu-si puterile nobile pentru binecuvantarea altora si pentru a-L slavi pe Creatorul sau. Dar profetul spune: „Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta” (Ezechiel 28:17). Putin cate putin, Lucifer a ajuns sa nutreasca o dorinta de inaltare: „pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu” (Ezechiel 28:6); „Tu ziceai in inima ta: «(…) imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii, (…) ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt»” (Isaia 14:13,14).
In loc sa caute sa-L puna pe Dumnezeu pe primul loc in iubirea si devotamentul fapturilor Sale, Lucifer se straduia sa castige pentru el insusi slujirea si inchinarea lor. Ravnind la onoarea pe care Tatal infinit o revarsase asupra Fiului Sau, acest print al ingerilor a aspirat la puterea pe care numai Hristos avea privilegiul s-o exercite.
Tot cerul se bucura sa reflecte slava Creatorului si sa proclame lauda Lui. Astfel, cat timp Dumnezeu a fost onorat, pretutindeni a fost pace si bucurie. Dar acum, armoniile ceresti au fost tulburate de o nota discordanta. inaltarea de sine, atitudine contrara planului Creatorului, a trezit presimtiri sumbre in mintea ingerilor, pentru care slava lui Dumnezeu era mai presus de orice. Consiliile ceresti au insistat pe langa Lucifer sa se razgandeasca. Fiul lui Dumnezeu i-a prezentat maretia, bunatatea si dreptatea Creatorului, precum si natura sfanta si neschimbatoare a Legii Sale. Dumnezeu insusi stabilise ordinea din ceruri, de aceea, incalcand-o, Lucifer il dezonora pe Creatorul sau si isi atragea ruina. Dar avertizarea, data cu dragoste si mila infinita, n-a facut decat sa-i starneasca impotrivirea. Lucifer a permis ca invidia fata de Hristos sa-l stapaneasca si a devenit si mai hotarat.

Mandria pentru propria splendoare i-a alimentat dorinta de suprematie. Inaltele onoruri care i-au fost conferite nu l-au facut pe Lucifer sa le considere daruri de la Dumnezeu si nici nu l-au determinat sa-i fie recunoscator Creatorului sau. El se mandrea cu stralucirea si pozitia lui inalta si aspira la egalitate cu Dumnezeu. Era iubit si respectat de ostile ceresti. Ingerii erau incantati sa-i implineasca poruncile, iar Dumnezeu il inzestrase cu intelepciune si slava mai mult decat pe toti ceilalti. Totusi Fiul lui Dumnezeu era Suveranul recunoscut al cerului, una cu Tatal in putere si autoritate. Hristos participa la toate consfatuirile lui Dumnezeu, pe cand lui Lucifer nu-i era permis sa ia parte la planurile divine. „De ce,” intreba acest inger puternic, „sa aiba Hristos suprematia? De ce este El mai onorat decat mine?”
(Sfarsitul primei parti)
Partea 2: http://www.almeea.ro/originea-pacatului-si-raului-in-lume-partea-2-lucifer-se-transforma-in-satana/Partea 3: http://www.almeea.ro/originea-pacatului-si-raului-in-lume-partea-3-iisus-si-rascumpararea-pacatului-din-lume/