Cititi prima parte AICI: http://www.almeea.ro/originea-pacatului-si-raului-in-lume-partea-1-lucifer-inainte-de-cadere/
Plecand din prezenta lui Dumnezeu, Lucifer s-a dus sa raspandeasca spiritul de nemultumire printre ingeri. Cu o discretie misterioasa, ascunzandu-si pentru un timp adevaratul scop sub aparenta respectului pentru Dumnezeu, s-a straduit sa trezeasca nemultumire fata de legile care guvernau fiintele ceresti, sugerand ca ele impuneau restrictii inutile. El sustinea ca, intrucat natura lor era sfanta, ingerii trebuiau sa-si urmeze propria vointa. Incerca sa trezeasca simpatie pentru el insusi, spunandu-le ca Dumnezeu procedase nedrept cu el, acordandu-i lui Hristos onoarea suprema. El pretindea ca, aspirand la putere si onoare mai mare, nu urmarea sa se inalte pe sine, ci cauta sa le asigure libertate tuturor locuitorilor cerului, pentru ca, astfel, ei sa poata ajunge la un nivel superior al existentei.
Dumnezeu, in marea Sa indurare, a fost ingaduitor cu Lucifer. Nu l-a inlaturat imediat din pozitia lui inalta, atunci cand el a nutrit pentru prima data spiritul de nemultumire, si nici chiar atunci cand a inceput sa-si prezinte pretentiile false inaintea ingerilor loiali. I s-a permis sa stea mult timp in ceruri. Din nou si din nou i s-a oferit iertare, cu conditia sa se pocaiasca si sa se supuna lui Dumnezeu. Pentru a-l convinge de greseala lui, s-au facut eforturi pe care doar iubirea si intelepciunea infinita le puteau imagina. Atitudinea de nemultumire nu fusese cunoscuta niciodata in ceruri. Nici chiar Lucifer n-a inteles, la inceput, incotro se indreapta si care este adevarata natura a sentimentelor lui. Pe masura ce nemultumirea lui se dovedea tot mai neintemeiata, Lucifer era tot mai convins ca gresise, ca cerintele divine erau drepte si ca el ar fi trebuit sa le recunoasca inaintea intregului cer. Daca ar fi facut lucrul acesta, ar fi fost salvati si el, si multi ingeri.
In acel moment, el nu se razvratise complet impotriva lui Dumnezeu. Desi renuntase la pozitia de heruvim ocrotitor, daca ar fi fost dispus sa se intoarca la Dumnezeu si sa-i recunoasca intelepciunea si daca s-ar fi multumit sa ocupe locul care ii fusese desemnat, ar fi fost repus in functie. Dar mandria l-a impiedicat sa se supuna. El si-a aparat cu insistenta cauza, sustinand ca nu are nevoie de pocainta si s-a angajat cu totul in marea lupta impotriva Creatorului sau.
Lucifer si-a canalizat acum toate puterile mintii lui geniale pentru a-i insela pe ingeri si pentru a le castiga adeziunea. Pentru ca planurile sale tradatoare sa poata fi aduse la indeplinire, a rastalmacit chiar si avertizarile si sfaturile pe care Hristos i le daduse. Celor care erau cel mai strans legati de el, care-l iubeau si aveau incredere in el, Lucifer le spunea ca a fost judecat nedrept, ca pozitia lui nu era respectata si ca libertatea i-a fost ingradita. De la denaturarea cuvintelor lui Hristos, a trecut la minciuna explicita, acuzandu-L pe Fiul lui Dumnezeu de intentia de a-l umili inaintea locuitorilor cerului.
El a incercat, de asemenea, sa provoace un conflict fals intre el si ingerii loiali lui Dumnezeu. Pe cei pe care n-a putut sa-i corupa si sa-i castige de partea lui, i-a acuzat de indiferenta fata de interesele fiintelor ceresti. I-a invinuit pe ingerii care i-au ramas credinciosi lui Dumnezeu tocmai de lucrarea pe care o facea el. Pentru a-si sustine acuzatia cu privire la nedreptatea lui Dumnezeu fata de el, a recurs la interpretarea tendentioasa a cuvintelor si a faptelor Creatorului. Metoda lui era ca, prin argumente subtile, sa creeze confuzie in mintea ingerilor cu privire la planurile lui Dumnezeu. A invaluit in mister tot ce era simplu si, printr-o denaturare abila, a aruncat indoiala asupra celor mai clare declaratii ale lui Dumnezeu. Pozitia sa inalta, de inger care se afla intr-o legatura atat de stransa cu conducerea divina, a conferit mai multa forta afirmatiilor lui si multi au fost convinsi sa i se alature in razvratirea impotriva autoritatii Cerului.

Dumnezeu, in intelepciunea Sa, i-a permis lui Satana sa-si continue lucrarea pana cand spiritul de nemultumire s-a transformat in revolta activa. A fost necesar ca planurile lui sa se desfasoare pana la capat, pentru ca adevarata lor natura sa fie inteleasa de toti. Lucifer, care fusese uns ca heruvim, ocupa o pozitie foarte inalta. Era extrem de iubit de fiintele ceresti, iar influenta lui asupra lor era puternica. Guvernarea lui Dumnezeu ii includea nu numai pe locuitorii cerului, ci si toate lumile pe care El le crease, iar Satana isi inchipuia ca, daca i-ar putea atrage pe ingeri de partea lui in rebeliune, ar putea face acelasi lucru si cu celelalte lumi. Si-a prezentat cu maiestrie punctul de vedere, folosindu-se de sofisme si de inselaciune pentru a-si atinge scopul. Puterea lui de amagire era foarte mare si, deghizandu-se sub o masca falsa, castigase teren. Nici chiar ingerii loiali n-au putut sa discearna pe deplin caracterul lui sau sa inteleaga unde avea sa duca demersul lui.
Satana fusese atat de onorat si toate faptele lui erau atat de invaluite in mister, incat ingerilor le era greu sa vada adevarata natura a actiunilor lui. Pana cand nu s-a dezvoltat pe deplin, pacatul n-a parut atat de rau pe cat era. Pana atunci, pacatul nu existase in universul lui Dumnezeu si de aceea fiintele sfinte nu aveau nicio idee despre natura si caracterul sau nociv. Ele nu puteau intelege consecintele teribile ale respingerii Legii divine. La inceput, Satana si-a ascuns intentiile sub o aparenta loialitate fata de Dumnezeu, pretinzand ca urmareste sa promoveze onoarea Lui, stabilitatea conducerii Sale si binele tuturor locuitorilor cerului. Desi strecurase nemultumirea in mintile ingerilor aflati sub conducerea lui, reusise cu maiestrie sa faca sa para ca el cauta, de fapt, sa o indeparteze. Cand sustinea ca trebuie facute schimbari in ordinea si legile guvernarii lui Dumnezeu, pretindea ca acestea erau necesare pentru a pastra armonia in ceruri.
In modul Sau de a trata pacatul, Dumnezeu putea sa foloseasca numai dreptatea si adevarul. Satana, in schimb, putea sa foloseasca ceea ce Dumnezeu nu putea – lingusirea si inselaciunea. El cautase sa denatureze cuvintele lui Dumnezeu si prezentase intr-o lumina falsa conducerea Sa inaintea ingerilor, pretinzand ca Dumnezeu nu a fost drept cand a instituit legi si reguli pentru locuitorii cerului, ca, cerand supunere si ascultare de la fapturile Sale, cauta numai sa se inalte. De aceea trebuia sa se demonstreze, atat inaintea locuitorilor cerului, cat si inaintea tuturor celorlalte lumi, ca modul lui Dumnezeu de a conduce este drept si ca Legea Sa este perfecta. Satana facuse sa para ca el era cel care cauta sa promoveze binele universului. Era nevoie ca toti sa inteleaga adevaratul scop si caracter al uzurpatorului. Era necesar ca el sa aiba timp sa se demaste prin faptele lui nelegiuite.
Satana acuza Legea si guvernarea lui Dumnezeu de discordia pe care el insusi o provocase in ceruri. El declara ca tot raul era urmarea conducerii divine si pretindea ca scopul lui era sa imbunatateasca legile lui Iehova. De aceea, era necesar sa se demonstreze natura pretentiilor lui si sa se arate efectul schimbarilor in Legea divina pe care el le propusese. Propria lui lucrare trebuia sa-l condamne. Satana pretinsese inca de la inceput ca nu se razvratea, intregul univers trebuia sa-l vada pe amagitor demascat.
(Va continua)
Partea 3: http://www.almeea.ro/originea-pacatului-si-raului-in-lume-partea-3-iisus-si-rascumpararea-pacatului-din-lume/