Imagine: unsplash.com (Commons Creative – free)
Un om, un om grozav, un luptator pentru libertate, calatorea in munti. A ramas peste noapte intr-un adapost. Era uimit ca in adapost se afla un papagal frumos, intr-o cusca de aur, care repeta in continuu „Libertate! Libertate!” Si era un astfel de loc, incat atunci cand papagalul repeta cuvantul „Libertate!”, acesta facea un ecou in vaile dintre munti.
Barbatul s-a gandit: „Am vazut multi papagali si m-am gandit ca ei trebuie sa doreasca sa fie eliberati din acele custi, dar nu am vazut niciodata un astfel de papagal a carui zi intreaga, de dimineata pana seara cand se duce la culcare, sa o petreaca in chemarea libertatii”.
Asa ca barbatul a avut o idee. In miezul noptii, cand proprietarul dormea ​​adanc, s-a ridicat si a deschis usa custii. I-a soptit papagalului: „Acum iesi afara”. Dar a fost foarte surprins ca papagalul se agata de gratiile custii. El i-a spus din nou si din nou: „Ai uitat de libertate? Doar iesi afara! Proprietarul doarme si nimeni nu va sti vreodata. Doar zboara catre cer; tot cerul este al tau”.
Dar papagalul se agata atat de tare, incat barbatul a spus: „Ce se intampla? Esti suparat?” A incercat sa scoata papagalul cu propriile maini, dar papagalul a inceput sa-l ciupeasca, strigand in acelasi timp „Libertate! Libertate!”
Pana la urma, barbatul a reusit sa scoata papagalul din cusca si l-a aruncat afara; era foarte multumit, desi mana ii era ranita. Papagalul il atacase cat de puternic putea, dar barbatul era extrem de multumit ca eliberase un suflet. A plecat la culcare.
Dimineata, in timp ce barbatul se trezea, auzi papagalul strigand din nou: „Libertate! Libertate!” Se gandi ca poate papagalul trebuie sa stea pe un copac sau pe o stanca din apropiere. Dar vazu ca papagalul statea din nou in cusca, iar poarta de la cusca era deschisa…