Paul Dienach nu a avut niciun vis de a fi vreun scriitor de best-seller și nici nu a avut vreun interes pentru călătoriile în viitor. Cu toate acestea, el a reușit să le facă pe amândouă printr-o combinație ciudată de circumstanțe.
Paul Amadeus Dienach a fost un profesor elvețiano-austriac, care locuia la Geneva în 1921. Povestea sa a luat o întorsătură bizară atunci când a fost afectat de encefalită letargică, o boală care l-a făcut să cadă în comă. Inconștient, el a stat întins într-un pat de spital din Geneva mai bine de un an.
Când în sfârșit s-a trezit, Dienach a început să-și scrie jurnalul, dezvăluind o relatare incredibilă a evenimentelor care au avut loc în timpul comei sale. Potrivit lui Dienach, sufletul său a intrat în corpul unei alte persoane, un fizician pe nume Andreas Northam, care trăia simultan în anul 3906 d.Hr.
Se pare că, atunci când Dienach se afla în comă, Andreas Northam se afla și el la spital, după un accident tragic. În schimb, Northam s-a trezit, trupul său fiind „preluat” de sufletul lui Paul Dienach (cel puţin aşa ne-a povestit Dienach). Între timp, trupul lui Paul Dienach zăcea într-un spital din Geneva, într-o comă profundă, fără semne de trezire.
Conform jurnalelor lui Paul Amadeus Dienach, el nu a putut recunoaște familia lui Andreas Northam; a avut probleme în a se adapta la o viață pe care a simțit că ar trebui să o recunoască. Ciudat e faptul că medicii lui Andreas Northam au înțeles starea lui și au diagnosticat-o drept „alunecare conștientă”, o afecțiune în care o persoană este conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul său, dar trăiește într-o perioadă diferită.
În jurnalul viitorului, medicii și alți localnici i-au explicat tot ce s-a întâmplat în istoria omenirii din secolul 21 până în secolul 40 (prezentul lor). Dienach a scris în jurnalul său tot ce a experimentat despre mediu și oameni în anul 3906 d.Hr. Și, înainte de a muri, i-a încredințat cartea elevului său favorit, un grec pe nume George Papahatzis, cu instrucțiuni clare, jurnalul fiind tradus din limba germană în greacă. Atunci Papahatzis și-a dat seama că citește un jurnal fantastic scris de un bărbat din viitor!
George Papahatzis a decis să publice „Jurnalul lui Dienach” în 1979, dar lucrarea sa a fost imediat criticată ca o farsă de proporții gigantice. Cartea a dispărut și, la scurt timp după aceea, Papahatzis a murit. Povestea incredibilă a lui Paul Amadeus Dienach – și Andreas Northam – a fost catalogată drept delirul unei persoane cu tulburări de personalitate.
Dienach a pictat o imagine intrigantă a viitorului, Astfel, anii 2000 – 2300 vor fi cei mai răi ani ai omenirii, a prezis Dienach (sau și-a amintit?). Suprapopularea, foametea, conflictele regionale și dezastrele ecologice vor aduce lumea în pragul distrugerii.Nu va mai rămâne suficientă hrană pentru ca toată lumea să supraviețuiască, iar pământurile fertile se vor transforma în pustiuri radioactivr.
Marte va fi colonizat până în 2100 – a spus Dienach, iar 20 de milioane de oameni vor trăi, vor rămâne și își vor câștiga existența acolo. Din păcate, în 2265, un mare cataclism natural îi va ucide pe toți coloniștii marţieni.
Potrivit lui Dienach, lumea va intra într-un război global în 2309. Haosul va prevala în următorii 80 de ani, ducând la distrugerea oamenilor și a bunurilor lor în întreaga lume. Unii oameni vor supraviețui catastrofei, totuși, iar în 2396, toate națiunile rămase se vor uni pentru a crea un guvern mondial.
Pământul nu va mai fi suprapopulat și va începe o nouă eră mai bună. Dienach a scris că după 2600, Pământul va atinge o perioadă de fericire și prosperitate utopică care continuă până în 3906 – anul în care s-a trezit ca Andreas Northam. Oamenii vor intra atunci într-o nouă „epocă de aur” a civilizației mondiale. Oamenii vor traversa diverse galaxii pe măsură ce știința face progrese uimitoare.
În 3906, toată lumea va avea gratuit haine, mâncare, adăpost și transport, precum și acces la cunoștințe științifice, produse de tot felul și divertisment. În ceea ce privește orele de lucru, o persoană obișnuită va lucra doar doi ani în total pe parcursul vieții, permițându-i mult timp liber pentru a desfășura activități creative pentru tot restul vieții. Animalele nu vor fi nici sacrificate, nici domesticite, deoarece hrana naturală pe bază de plante devine norma la nivel mondial.
Oamenii vor experimenta o renaștere spirituală, conectându-se direct cu eul lor interior. Succesul nu va mai fi măsurat prin posesiunile materiale, ci prin modul în care cineva poate crea o viață mai bună pentru alții.
Povestea este extraordinară – ciudată și greu de crezut – dar este frumoasă și convingătoare în același timp. Ar fi putut Paul Dienach să fi văzut cu adevărat toate aceste lucruri când era în comă? Este posibilă călătoria în timp?