Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Există un izotop rar al heliului, cunoscut sub denumirea de heliu-3, care se găseşte din abundenţă pe Lună, însă este foarte rar pe Pământ. Heliu-3 ar putea deveni cel mai puternic, dar şi cel mai curat combustibil pentru fuziunea nucleară controlată. Se spune adesea că încărcătura de heliu-3 a unei singure navete ar putea satisface necesităţile de electricitate ale Statelor Unite timp de un an întreg.
Cel mai înfocat susţinător al alternativei reprezentate de heliu-3 este Harrison „Jack” Schmitt, membru al echipajului Apollo 17 din 1973, ultima misiune pe Lună cu echipaj uman. Schmitt a fost unicul geolog trimis vreodată pe satelitul nostru natural şi acolo el a descoperit heliu-3, înţelegând imediat importanţa uriaşelor rezerve lunare. Deoarece este foarte uşor, acest gaz este respins de atmosfera Pământului. Dar Luna nu are, practic, atmosferă, iar heliul-3 se aşază pe regolit (suprafaţa lunară din roci şi nisip).
Aşa că persoana care va descoperi cum poate fi exploatat heliul-3 de pe Lună se va îmbogăţi cu vreo zece cvadrilioane de dolari. Pentru că, astfel, Luna ar putea deveni Golful Persic al secolului XXI.