Marele filozof grec Pitagora a divizat Universul in trei parti pe care le-a numit : „Lumea Suprema”, „Lumea Superioara” si „Lumea Inferioara”.
Cea mai inalta dintre ele, „Lumea Suprema”, reprezinta o esenta spirituala, subtila, care domina toate lucrurile si este prin urmare Taramul Zeitatii Supreme; aceasta zeitate este omniprezenta, omnipotenta, omniactiva si omniscienta. Celelalte doua lumi exista in cadrul naturii acestei Sfere Supreme.
„Lumea Superioara” reprezinta lacasul fiintelor nemuritoare. Aici salasluiesc si arhetipurile sau sigiliile; natura lor nu are nimic din natura terestra iar ei, aruncandu-si umbrele asupra „Lumii inferioare”, nu pot fi cunoscuti decat prin umbra lor.
Cea de-a treia lume, „Lumea Inferioara”, este casa acelor creaturi care sunt facute din substanta materiala sau au de-a face cu aceasta substanta. Aceasta este „Sfera Zeilor Muritori”, a demiurgilor, a ingerilor care lucreaza cu oamenii, a demonilor care iau parte la natura pamantului, a omenirii si a regatelor inferioare, a tuturor fiintelor care se afla momentan pe Pamant dar care sunt capabile sa se ridice deasupra acestei sfere cu ajutorul ratiunii si al filosofiei.
Cat priveste conceptia lui Dumnezeu in viziunea lui Pitagora, filosoful l-a descris pe Dumnezeu ca fiind MINTEA SUPREMA distribuita in toate partile Universului, cauza tuturor lucrurilor, inteligenta si puterea a toate cate exista. Acesta a mai adaugat ca miscarea lui Dumnezeu este circulara si corpul Lui este alcatuit din substanta Luminii iar natura lui Dumnezeu este compusa din substanta Adevarului.