Născută în 1640, Catherine Deshayes era soția unui bijutier parizian și negustor de mătase (Antoine Monvoisin), care avea un magazin la Pont-Marie, Paris (Franța). Catherine s-a orientat spre ştiinţele oculte, în special spre citirea palmelor și a feței, dar a făcut şi lucruri în afara legii, ca de exemplu practicarea avorturilor, ce erau ilegale în acea vreme, dar extrem de profitabile.
Catherine a reușit să atragă o clientelă bogată pentru afacerile ei, din rândul aristocrației bogate franceze; se ocupa, în acelaşi timp, şi de fabricarea de obiecte magice și amulete, de poțiuni de dragoste și afrodisiace, dar şi de  vrăjitorie. Devenită bogată în afacerile sale, Catherine avea să organizeze petreceri fastuoase pentru elita înaltei societăți. Se zvonea că ar fi foarte promiscuă și infidelă soțului ei.
A început să se implice în practici magice şi mai întunecate. Una dintre acestea erau „slujbele negre” pe care le avea pentru clientela ei bogată. În timpul acestor ritualuri, ea l-a invocat pe însuși Satana, pentru a-și îndeplini dorințele. Aceste slujbe negre erau înfricoșătoare, căci implicau adesea folosirea sacrificiilor de animale și, conform unor zvonuri, sacrificiul şi unor copii.
Catherine a început să fabrice otrăvuri, pe care le vindea oamenilor care doreau ca cineva să fie mort, căpătându-şi astfel porecla de „La Voisin”, sau „Otrăvitoarea”. Pentru asta, femeia a început să angajeze mai mulţi chimişti şi alchimişti, pentru a o ajuta în această afacere neagră. La un moment dat, unul dintre iubiții ei, alchimistul Adam Lesage, aproape că a convins-o pe doamna Catherine să-și ucidă propriul soț, deși ea mai târziu a renunţat la idee. Se spune că, de-a lungul carierei sale, „Otrăvitoarea” ar fi fost responsabilă de moartea a 2.500 de persoane, din cauza otrăvurilor vândute.
Ani de zile, Catherine a fost o persoană cu relaţii atât de mari și a fost atât de mult iubită de aristocrație, încât ea a fost extrem de protejată. Cu toate acestea, căderea ei se apropia.
Totul a început de la o clientă (Madame de Montespan), care a devenit amanta regală oficială a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței (cunoscut ca şi „Regele Soare”), după ce Catherine i-a ținut o slujbă neagră pentru a-i câștiga dragostea și atenția. Montespan a folosit apoi poțiuni de dragoste, pentru a menţine interesul regelui, însă acesta s-a plictisit de ea și a abandonat-o pentru o altă femeie.
Respinsă, Madame de Montespan s-a dus la doamna Catherine pentru a cumpăra otrava necesară pentru a-l ucide atât pe rege, cât și pe noua sa amantă. Planul era ingenios: într-o scrisoare, era pusă otravă care putea fi absorbită prin piele, şi care apoi să fie transmisă regelui de către un complice. Din păcate, planul nu a reușit, deoarece regele nu a acceptat scrisori în acea zi.
Lucrurile au luat o întorsătură şi mai proastă pentru doamna Catherine, când două colaboratoare ale ei, Marie Bosse și Marie Vigoreaux, au fost arestate de poliție, cu suspiciunea că ar fi fost vinovate pentru moartea unei rude apropiate a regelui, ducesa d’Orléans, care se credea că ar fi fost ucisă de otravă. La interogatoriu, Bosse avea să arate cu degetul către Catherine „La Voisin” – care a fost arestată, împreună cu întreaga ei reţea, şi cu propria fiică, Marguerite Monvoisin.
Aflată în arest, Catherine a făcut mai multe denunţuri împotriva unor aristocraţi celebri, care ar fi folosit otrăvurile ei. În timpul procesului ei, au fost prezentate multe dovezi pentru crimele sale – diverse flacoane, cuve, ulcioare, borcane, cristale, poțiuni, precum și tot felul de accesorii magice găsite în posesia ei. Judecătorii au decis că femeia trebuia pedepsită cu moartea pentru ceea ce a făcut.
Pe 22 februarie 1680, La Voisin a fost arsă pe rug, în public, în Place de Grève din Paris. Destul de curios, dar cel care va aprinde focul morţii a fost unul dintre foștii ei iubiți, călăul Andre Guillaume. La scurt timp după execuție, totul va deveni și mai scandalos, atunci când fiica doamnei, Marguerite, a prezentat poveștile slujbelor negre și planul de asasinare a regelui Ludovic al XIV-lea.
Oricum, povestea „Otrăvitoarei” este una fascinantă şi arată nivelul la care ajunsese societatea pariziană în secolul al XVII-lea…