Prima povestire, care se aude prin unele parti din Transilvania, se leaga cu o credinta cunoscuta de asemeni prin acele parti si care spune ca pentru Craciun e bine ca fiecare crestin sa faca macar cate un colac, care sa aiba infatisarea unei mani cu degetele intinse.
Cuprinsul acestei povestiri este urmatorul:
„Cand s-a nascut Hristos, baba lui mos Craciun,-Craciuneasa, – s-a dus de a mosit pe Maica Domnului. Cand a auzit mos Cra­ciun ca femeia sa a lucrat in ziua lui, i-a taiat manile de loc. Atunci Craciuneasa s-a dus la Maica Precesta si plangand i-a spus ce-a patit, si i-a aratat manile. Maica Precesta a suflat peste manile Craciunesei si indata manile i s-au facut frumoase si curate, iar nu zbarcite cum erau inainte de aceasta.
De atunci a ramas datina sa se faca promenitul colac, care se unge pe deasupra cu galbenus de ou, ca sa sclipeasca intocmai cum sclipiau atunci  manile Craciunesei”.
A doua povestire, care se aude prin Bucovina, ne spune ca Maica Domnului era fata de imparat. Cand a purces grea, imparatul s-a minunat. De aceea a intrebat-o daca se cunoaste vinovata cu cineva. Sfanta Fecioara, raspunzand ca nu se stie intru nimic pa­tata, imparatul a chemat in sobor pe toti invatatii si mai-marii imparatiei lui si le-a dat la toti cate o bucatica de lemn uscat, de paduret, ca sa o tina in gura. Lemnul a ramas   tot   uscat   la   toti, fara numai la un unchias batran, la care indata a slobozit frunze si flori. Si astfel a inteles imparatul, tatal Nascatoarei de Dumnezeu, ca fiul ei ce va naste este Duh sfant.
A treia povestire se aude prin Tara Romaneasca si suna pre­cum urmeaza:

„Mos Craciun era stapanul pastorilor si staulului unde s-a nascut Mantuitorul. Pe matusa, nevasta lui, o chema baba Iova. Si cica baba Iova a mosit pe Maica Domnului. Iata cum s.-a intamplat minunea asta:Fecioara Maria si cu Iosif au intrat in tarla fara sa stie cineva. Iar cand s-a nascut pruncul., baba Iova a vazut deodata o lumina orbitoare, acolo in tarla unde se nascuse Mantuitorul. Inspaimantata, si socotind ca a luat foc staulul, baba a dat fuga si, gasind pruncul si pe mama lui, i s-a facut mila si l-a mosit, ca bun suflet mai era biata baba Iova! Unchiasul babei Iova, mos Craciun, era dus incolo, departe. El insa era fire rea de ruman si tare mult ii mai stia de frica baba Iova! De teama uriciosului de unchias, biata baba Iova nici n-a indraznit sa bage in casa pe mama si pe copil dupa mosire, ci i-a lasat tot in tarla.
Cand a venit mos Craciun acasa si a auzit tipete de copil, a dat fuga in staul; dar n-a priceput minunea, ci, socotind ca Fecioara Maria e o fata d-alea cu purtari rele, care-i necinsteste staulul, nas­cand  copilul acolo,  cica ar fi racnit la ea:– Ii, putoare, mi-ai facut staulul de ras!Apoi a dat porunca baciului Ajun sa omoare pruncul; dar cand a auzit cantari ceresti si a vazut lumina orbitoare, s-a mai po­tolit unchiasul din furia lui si a lasat pruncu în pace.Intrand in casa insa, a inceput iarasi a zbiera la baba Iova:–  N’oiu afla eu pe care a mosit-o! Ca sa nu-mi zica pe nume, de nu i-oi cioparti mainile!Iar baba Iova tacea ca pestele si umbla pe langa mosneag ca pe langa o buba coapta, doar-doar s-o mai domoli”.