Pentru a demonstra existenta sufletului dupa moartea s-au strans o serie de dovezi, printre care si cele fotografice. In acest articol va fi prezentata o poza ce apartine familiei inginerului Radu Nastas (din municipiul lasi). Atat sotul, sotia, cat si fiica (eleva) au obtinut in ultimii trei ani, in diferite locuri din tara si din strainatate, variate inregistrari fotografice privind entitati invizibile, dar cu un continut informational cu totul inedit.
Capul de serie l-a constituit fotografierea – in 24 februarie 2005, in timpul unui serviciu religios – a imaginii invizibile a sufletului unui decedat, ramas inca alaturi de trupul de pe catafalc. Evident, nimeni dintre cei aflati in biserica nu au vazut tulburatoarea prezenta, inregistrata nestiut de doamna Liliana Nastas. De altfel, si cateva clisee expuse ulterior au surprins deasupra asistentei nu numai alte pozitii ale sufletului respectiv, ci si strania participare, la fel de nevazuta, atat a fiintei stralucitoare care „a ajutat cu iubire” separarea acelui suflet de trupul decedat, cat si a altor 16 entitati slab radiante. Desi aveau structurari oarecum asemanatoare, acestea aveau totusi diferite dimensiuni si coloraturi.
Entitatea rotunda surprinsa langa trupul decedat era sufletul acelei fiinte umane care se despartea definitiv de minunatul sau „instrument din carne si oase” pe care l-a folosit in secventa de viata intrupata care se terminase. Marind imaginea acelui suflet nevazut ochilor omenesti dar perfect real ca existenta materiala radianta, s-a obtinut asa arata un suflet in intimitatea sa, la trei zile dupa separarea de trupul din materie grea! Intr-adevar, ulterior inevitabilei despartiri, cliseul fotografic a inregistrat total obiectiv o noua realitate: modul in care corpurile invizibile s-au reorganizat spatial intr-o forma rotunda, avand o structurare concentrica, protejata la exterior de un strat de materii mai grosiere in raport cu cele din interior.
Usoara distantare a stratului respectiv fata de celelalte corpuri interioare demonstreaza ca acest corp eteric – constituit din particule mai grosiere in raport cu materiile corpurilor invizibile ale ambelor triade – s-a constituit imediat intr-un strat protector, inlocuind pielea trupului carnal. Dar el s-a si separat de ansamblu, fiindca, dupa un numar (variabil) de zile de la reorganizare, se va indeparta cu totul si apoi se va dezagrega treptat…
Cliseul respectiv a inregistrat insa si alte detalii semnificative: in partile periferice ale noii „forme” – „luminoasa” prin ea-insasi – se remarca nuante de culori diferite. Acest fapt indica in mod evident ca „functionarea” corpului astral nu a fost intrerupta. Dar mai mult: radianta suficient de intensa a celorlalte straturi interioare concentrice indica la randul ei o aceeasi continuitate vitala si pentru celelalte corpuri. Documentul fotografic e categoric prin realismul sau: trupul carnal „a murit”, dar fiinta umana respectiva e vie, corpurile sale invizibile raman asociate si emit energii functionale in continuare!
(Fragment din cartea „Lumea de dincolo” de Florin Gheorghita)