Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
În SUA, în 1988 a apărut o carte scrisă de Charles Neilson Gattey, intitulată „Vizionari şi ghicitori”, („Visionaries and Seers: They Saw Tomorrow” / amazon.com). În carte, printre altele, sunt amintite numeroasele situaţii în care premoniţia reuşeşte să salveze oameni de la accidente grave și chiar de la moarte.
Candelabrul mortal
Trancey Stapleon, după o zi grea de muncă, s-a culcat; peste noapte are un vis. Se făcea că cerul se întunecase, iar un vânt năprasnic lovea casa cu putere. Ceasul arăta ora 4:30. Deodată, auzi un zgomot puternic și constată că, în camera alăturată, candelabrul, desprins din tavan, căzuse peste copil omorîndu-l. Trezită din coşmar, plină de sudoare, şi-a deşteptat soţul, cerându-i să-i aducă copilul la ea în pat. Afară, cerul era senin şi mii de stele sclipeau pe el, contrar celor visate, aşa că bărbatul încearcă s-o liniștească și să se culce la loc. Dar Trancey nu mai putea dormi. Se sculă și își aduse copilul lângă ea în pat. Adormi din nou. Dar se trezi într-un zgomot puternic. Se uită pe fereastră: nori negri acopereau cerul, iar vântul puternic zgâlțâia casa. Un zgomot puternic, ca de explozie, se auzi în camera copilului. Ajunsă aici, împreună cu soţul, descoperi candelabrul făcut ţăndări în leagăn. S-a uitat la ceas. Era ora 4:30 dimineaţa.
Premoniţia unui copil
Cel de-al doilea război mondial. Japonezii se îndreptau cu navele pline de trupe spre Singapore. Era anul 1942. Printre locuitorii ce evacuau oraşul se afla şi Phyllis Morris, împreună cu fetiţa ei, Lucinda. Cu greu, după două zile de stat pe aeroport, au obţinut două locuri în avionul ce trebuia să le ducă la Brisbane, în Australia, unde aveau rude. Abia s-au aşezat în fotolii, aşteptând decolarea, când Lucinda a început să plângă, cerând mamei să părăsească avionul: „Se va prăbuşi şi vom muri cu toţii“, spunea fetiţa printre suspine. Deşi nu credea nimic, mama, pentru a-şilinişti copilul, renunţă la călătorie, oferind biletele altora, care aşteptau cu nerăbdare să părăsească oraşul.
După o zi, prin relaţiile pe care le avea, doamna Morris a obţinut biletele pentru un vapor cu destinaţia Australia. Dar, abia urcată pe puntea navei, Lucinda începu să plângă, implorându-şi mama să coboare pe ţărm, deoarece vasul se va scufunda, în timpul călătoriei. Impresionată din nou, mama a cedat insistenţelor copilului şi a coborât pe ţărm, în aşteptarea unui alt mijloc, care să-i transporte departe de coşmarul războiului. Peste două zile au reuşit să se evacueze la bordul unei nave de război. Prima veste aflată, după ce au ajuns la Brisbane, a fost că avionul în care se urcaseră prima oară a fost distrus de forţele aeriene japoneze, iar vaporul la care, de asemenea, renunţaseră, a fost scufundat de câteva torpile.
Premoniţiile unui pape
Alt caz, menţionat în cartea lui Charles Neilson Gattey, este cel al papei Pius al IX- lea. În timpul unei slujbe religioase, oficiată la Vatican, în faţa unei mulţimi de credincioşi, papa s-a ridicat deodată de pe tronul pontifical şi a cerut să se stingă imediat primele trei făclii, din cele multe ce ardeau în faţa sa. După slujbă, organele de pază au găsit la baza celor trei făclii explozibil. Dacă teroriştii ar fi reuşit să facă să explodeze încărcăturile ucigătoare, s-ar fi produs multe victime şi chiar viaţa papei Pius al IX-lea ar fi fost în mare pericol. Dar înaltul prelat a mai avut premoniţii şi în alte ocazii.
După numeroase şi repetate cereri, a fost primită în audienţă, de către papă, o femeie. De cum a văzut-o, i-a spus „Pleacă de aici. Nu vreau să vorbesc cu morţii”. Asistentul papei a condus-o afară din sala de audienţe. În pragul ei, femeia a făcut un infarct şi s-a prăbuşit moartă. Organele de pază ale papei au descoperit ulterior că femeia făcea parte dintr-o bandă de terorişti, care pregăteau un atentat la viaţa înaltului prelat.