Se pare că primul aviator al lumii a fost călugărul benedictin englez, Olivier de Malmesbury, care a trăit în secolul XI-lea. Acest călugăr, ca de altfel majoritatea confraţilor din ordinul lui, se pricepea în toate ştiinţele. Matematician şi astrolog pe deasupra, el se mai îndeletnicea şi cu prezicerea viitorului.
Într-o bună zi, i s-a pus pata a se sui chiar spre astrele pe care le studia. Vreme de câţiva ani în şir, el se trudi să construiască o maşinărie, prevăzută cu aripi, pretinzând că o pune în mişcare cu ajutorul unui mecanism complicat. Când i s-a părut că aparatul lui era pus la punct, invită pe toţi savanţii, se urcă în vârful turnului Have, lângă Birmingham şi de acolo, îşi luă zborul.
Dar aripile n-au funcţionat la timpul potrivit şi bietul călugăr s-a prăbuşit la pământ, alegându-se cu coastele sfărâmate. În vreme ce era dus pe braţe de la locul accidentului, cronica ne spune că el se tânguia amarnic, însă nu pentru suferinţele pătimite, ci pentru greşeala ce-o făcuse la construirea aparatului său:– Am uitat, fraţilor – se jeluia el – am uitat că păsările, pe lângă aripi, mai au şi coadă!… Dar, nu-i nimic: rândul viitor, am să adaug şi eu o coadă aparatului şi sunt sigur că voi reuşi să zbor!
Dar, sărmanul călugăr n-a mai avut norocul să reînceapă a doua experienţă; la câteva zile mai târziu el îşi dădea sufletul în urma rănilor căpătate…