Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Termenul tibetan de „bardo” este folosit de obicei pentru a desemna starea intermediara de translatie dintre moartea fizica (sau mai exact, parasirea definitiva a trupului de catre structurile superioare ale fapturii) si „renasterea” fiintei respective in planul subtil astral. In realitate, starile de bardo (starile de translatie dintre o conditie existentiala si alta ori dintre un nivel de constiinta si altul etc.) apar necontenit de-a lungul vietii noastre. Toate aceste stari de bardo (inclusiv bardo-ul mortii fizice) sunt, afirma traditia spirituala tibetana, momente privilegiate, extraordinar de valoroase pentru cel initiat si pregatit din punct de vedere spiritual, in care posibilitatea de a atinge starea de iluminare sau chiar de eliberare spirituala este intensificata intr-un mod exceptional.
Tocmai de aceea, in cadrul traditiei tibetane, constientizarea profunda a bardo-ului mortii fizice si realizarea, exact atunci (in momentul de translatie de la realitatea fizica la cea subtila) a unei forme speciale de meditatie, este considerata a fi o practica spirituala de o importanta majora. In aceasta directie, scrierile tibetane ezoterice afirma ca „dintre toate formele de meditatie, cea care are drept obiect starea de translatie specifica mortii fizice este cea mai valoroasa.”
Meditatia profunda asupra mortii si a impermanentei a tot ce exista pe aceasta lume ne poate ajuta imens sa ne transformam cu usurinta punctul predominant de vedere, impulsionandu-ne intens sa descoperim adevarurile divine eterne. Budismul ne spune demult ca existenta noastra in aceasta lume fizica este la fel de trecatoare precum norii de toamna. A contempla nasterea si moartea fiintelor din aceasta lume este ca si cum ai privi miscarile rapide ale unui dans.
Marele intelept tibetan Milarepa afirma in acelasi sens ca – „de frica cea cumplita a mortii, am luat calea muntilor. Am meditat, din nou si din nou, asupra ceasului nesigur al mortii si astfel, in final, am cucerit cetatea naturii mele divine esentiale, nesfarsite si nepieritoare. Acum, atat frica de moarte, cat si toate celelalte frici ce se supun ei au disparut din fiinta mea pentru totdeauna.”
Marele maestru spiritual tibetan Tilopa spunea ca cel care mediteaza cu o maxima atentie asupra acestei stari speciale de translatie [bardo-ul mortii fizice), moartea fizica inceteaza sa mai fie resimtita ca moarte, ea devenind o adevarata carare tainica, ce conduce direct la desavarsirea spirituala.