Aţi auzit de profeția apocaliptică a Sibilei din Eritreea? O legendă romană spune că Tarquinius cel Bătrân, rege al Romei, a primit de la o femeie – Sibila din Cumae – oferta de a-i vinde 9 cărți de oracole. La refuzul regelui, ea arde trei cărți, apoi încă trei, și abia atunci regele, impresionat, se decide să le cumpere pe ultimele trei. Aceste cărți erau consultate în împrejurări de excepție, până când sunt mistuite și ele de flăcările catastrofalului o profeție de-acum trei milenii… incendiu al Romei (anul 83 î.Hr.). S-a încercat reconstituirea lor, fără mare succes.
Se mai găsesc câteva dintre ele într-o culegere de poeme evreiești, ale lui Polihistor, de pe la anul 80 î.Hr. Creștinii au folosit, încă din primele secole, oracolele Sibiline referitoare la Hristos. Lactanțiu (sec. IV) este însă primul care notează, în limba greacă, în versuri cu acrostih, profeția sibilei din Eritreea. Augustin o traduce în limba latină.
Iată un fragment din profeția sibilincă de acum aproape trei milenii:
„Oamenii vor arunca idolii și toate comorile lor. Focul va arde Pământul și marea și cerurile. Și cercetând va forța porțile sumbrului Arvern. Dar o lumină strălucitoare va lumina corpurile sfinților, şi o flacără eternă va arde pe cei păcătoși. Atunci, fiecare va vorbi, dezvăluindu-și faptele ascunse. Și Dumnezeu va deschide inimile lor la lumină. Atunci va fi plânsul și toți vor scrâșni din dinți. Soarele își va pierde strălucirea și va pieri cerul stelelor. Cerul se va prăbuși și lumina Lunii se va stinge. Dealurile se vor nărui și văile se vor înălța. Nu va mai fi nimic sublim și de valoare în faptele oamenilor…!