Isaac Newton este un nume care rezonează cu descoperiri și teorii științifice inovatoare, dar există un aspect mai puțin cunoscut al vieții sale care rămâne învăluit în mister. În timp ce mulți îl cunosc pe Newton pentru contribuțiile sale la fizică și matematică, puțini sunt conștienți de interesul său profund pentru teologie, profeție și alchimie. Newton a petrecut mult timp studiind profețiile biblice, concentrându-se pe interpretarea pasajelor din Cartea lui Daniel și Apocalipsa lui Ioan pentru a prezice evenimente viitoare. Ceea ce face această latură a lui Newton atât de intrigantă este aceea că el a calculat că lumea se va sfârși în anul 2060.
Timp de decenii, Newton a analizat meticulos textele biblice, aplicând abordarea sa logică și matematică la interpretarea scripturilor. În centrul predicției sale a fost perioada de 1260 de ani menționată în Cartea lui Daniel. Newton credea că acest interval de timp a marcat durata corupției Bisericii și a urmărit această perioadă din anul 800 d.Hr., când Charlemagne a fost încoronat împărat. Adăugând 1260 de ani la această dată, a ajuns la 2060, anul despre care credea că va marca o schimbare monumentală, odată cu căderea Bisericii corupte și instaurarea unei noi ordini divine.
Este important de menționat că predicția lui Newton nu a fost menită să prezică distrugerea totală. Spre deosebire de viziunile apocaliptice dramatice asociate adesea cu sfârșitul lumii, Newton a prevăzut o perioadă de tulburări spirituale și de transformare. Pentru Newton, acesta ar fi adevăratul sfârșit al unei ere – o încheiere a secolelor de istorie umană contaminată de decăderea creștinismului și începutul unei ere a păcii și a dreptății.
Newton a abordat aceste predicții cu prudență. În timp ce a petrecut ani de zile calculând și interpretând profeții biblice, el a fost precaut să nu fie văzut ca un predictor tipic al Apocalipsei. El știa că predicțiile din trecut despre sfârșitul lumii eșuaseră adesea și se temea de pagubele pe care aceste predicții eșuate l-ar putea aduce credibilității Bibliei. În scrierile sale, Newton a arătat clar că nu pretindea că știe momentul exact al sfârșitului lumii, ci oferea cea mai bună interpretare a textelor biblice. Preocuparea lui era că alții, făcând predicții false, vor duce la o neîncredere larg răspândită în profețiile Bibliei.
Pe măsură ce 2060 se apropie, predicția lui Newton continuă să stârnească interes și speculații. Este ușor să respingi ideea unei profeții despre sfârșitul lumii, mai ales când vine de la cineva atât de strâns asociat cu știința rațională. Cu toate acestea, abordarea calculată a lui Newton față de profeția biblică sugerează că el a văzut studiile sale religioase ca pe o extensie legitimă a lucrării sale științifice. Indiferent dacă 2060 va aduce sau nu sfârșitul unei ere, angajamentul lui Newton de a descifra mesajele ascunse ale scripturilor dezvăluie o profunzime intelectuală care depășește cu mult domeniul fizicii și matematicii.