Problema raului este intr-adevar o problema dificila, speciala, care ridica multe intrebari si are mai putine raspunsuri, dar merita un interes deosebit, pentru a cunoaste originea raului, manifestarea lui in Universul nostru si in mod special sa avem putem da un raspuns celor care cauta sa nege existenta lui Dumnezeu, ori sa diminueze autoritatea lui in lumea creata. Multi nu se opresc aici, ci ii reproseaza lui Dumnezeu, Il fac vinovat pentru raul cu care se confrunta, de toate efectele negative ale raului, altii Il invinuiesc pe Dumnezeu pentru modul in care ei actioneaza spunand Dumnezeu i-a creat asa rai. Poate ca omenirea nu are probleme cand un om rau sufera, insa este o problema acuta a suferintei oamenilor nevinovati, a copiilor care se nasc orbi ori cu malformatii, o viata care se stinge prea devreme, sau problema nedreptatii sociale.
De ce exista atata ura, razboaie in care mii de oameni nevinovati sunt prinsi la mijloc si ucisi, mutilati si chiar copiii au de suferit?
Dumnezeu este bun, Dumnezeu este Atotputernic, Dumnezeu poate sa impiedice aparitia raului si totusi raul este prezent in Univers, raul isi face simtita prezenta in toate domeniile vietii noastre de activitate. Problema raului poate fi pusa intr-un mod simplu sau unul mai complicat. „O formulare clasica a problemei suna in felul urmator: fie ca Dumnezeu este atotputernic, dar nu atotbun, si de aceea nu pune capat raului, fie ca este atotbun, dar incapabil de a opri raul si in acest caz nu este atotputernic”. David Hume a formulat-o pe scurt in cartea lui ,,Dialoguri privind natura religiei”, in discutia lui despre Dumnezeu astfel: ,,Este El oare dispus sa previna raul, dar nu este in stare?, atunci El este neputincios. Este oare in stare dar nu si dispus?, atunci El este rauvoitor. Este atat in stare, cat si dispus sa il previna? Atunci de unde vine raul?” Prin urmare problema raului implica trei concepte: puterea lui Dumnezeu, bunatatea lui Dumnezeu si prezenta raului in lume.
Problema centrala care strabate aceasta discutie a raului este daca si cum poate fi considerat Dumnezeu atat cauza a factorilor pe care noi ii consideram rai, cat si aparatorul si pastratorul a ceea ce consideram bine. Tendinta generala este de a-L blama pe Dumnezeu pentru raul si suferinta existenta si de a-I atribui Lui toata responsabilitatea pentru ele. Aceasta este una din reactii in fata raului, insa multi cred ca dovada cea mai buna pentru inexistenta lui Dumnezeu este prezenta raului si a suferintei in lumea noastra, in special daca vorbim despre un Dumnezeu bun si iubitor.”
Problema devine si mai acuta cand aducem in discutie si imaginea chinurilor eterne ale iadului. Pentru unii oameni, chiar crestini, ideea ca omul va plati o vesnicie pentru raul facut in viata aceasta scurta, nu poate fi acceptata, de aici si doctrina purgatoriului, a anihilarii sau a universalismului. Problema raului poate fi inteleasa in functie de modul in care cineva defineste raul, de acest concept al raului.
Clasificarea rauluiDe obicei impartirea raului este in rau natural si moral. O mare parte a raului fizic se datoreaza raului moral. Suferinta si pacatul nu sunt conectate in mod necesar, in cazuri individuale, insa egoismul uman si pacatul explica multe din relele din lume. Desi toate relele trebuie pedepsite, nu tot raul fizic constituie o pedeapsa pentru faptele rele.

Raul natural – este un rau care nu implica vointa si actiunea umana, ci este pur si simplu un aspect al naturii care pare sa lucreze impotriva bunastarii omului. Este acel rau manifestat in domeniul natural: uragane, cutremure, boli, dezastre naturale, inundatii, eruptii vulcanice si altele de acest gen. Aceste forte distructive, manifestari catastrofice, produc mari pierderi de vieti omenesti si de bunuri materiale. Conform Scripturii, raul natural este tot o consecinta a caderii omului in pacat, cadere care a afectat intreaga natura. In Romani cap. 8, apostolul Pavel vorbeste despre intreaga creatie care asteapta eliberarea din robia stricaciunii. Chiar si in Vechiul Testament cand proorocii vorbesc despre restaurare, aproape intatdeauna este inclusa si creatia, ca parte a restaurarii promise.
Raul moral – reprezinta acele rele care pot fi puse pe seama alegerii si actiunii agentilor morali liberi. Din aceasta categorie fac parte razboiul, crima, discriminarea, cruzimea, scalavia si toate nedreptatile. Aceasta lista incompleta de rele poarta amprenta omului, ca urmare a alegerii lui, a raportarii gresite la standardul pe care Dumnezeu Creatorul ni l-a dat, sfintenia. Dumnezeu este despartit de orice rau, si nu este in niciun caz raspunzator pentru el.
O alta clasificare a raului cuprinde si raul fizic, care ,se refera la senzatia de durere fizica sau disconfort. Poate include si suferinta mentala. Atat durerea fizica, cat si cea mentala variaza in functie de individ. Proorocii L-au considerat pe Dumnezeu ca fiind cauza suprema a raului exprimat prin durere, suferinta sau dezastru. Cand oamenii violeaza legile morale ale lui Dumnezeu, ei experimenteaza repercursiunile actiunilor lor, care pot fi intr-un conflict penal sau retributiv.
Faptul ca Dumnezeu ne-a creat sa fim fiinte libere, cu capacitatea de alegere, de a ne manifesta anumite capacitati cu care am fost inzestrati, ca de exemplu capacitatea de a dori sau de a actiona, existenta raului era necesara pentru exercitarea acestor capacitati, a dreptului de liber arbitru. Daca nu ar fi existat raul, omul nu ar fi avut intre ce sa aleaga, si daca Dumnezeu ar fi impiedicat raul ar fi trebuit sa creeze andoizi, roboti, si nu oameni. Dumnezeu a ales sa creeze oameni deplin liberi, cu care sa poata avea partasie.
Dumnezeu a creat lucruri care au vointa libera. Aceasta insemna creaturi care pot alege binele sau raul. Unii oameni cred ca ei isi pot imagina o creatura care sa fie libera, dar care sa nu aiba posibilitatea sa faca raul; eu nu-mi pot imagina asa ceva. Daca un lucru este liber sa fie bun, atuncieste liber si sa fie rau. Se pune problema de ce Dumnezeu a creat fiintele Sale, ingerii si omul cu aceasta vointa libera, lasand astfel deschisa posibilitatea aparitiei pacatului si a razboiului din Univers? Oare era singura alternativa, ori Dumnezeu nu a stiut urmarile acestui fapt? C.S.Lewis incearca sa dea un raspuns acestei probleme si afirma: ,,Daca Dumnezeu considera ca aceasta stare de razboi din univers este un pret care merita sa fie platit pentru vointa libera – ca merita sa creeze o lume vie in care creaturile pot face bine sau rau si in care se poate petrece ceva cu adevarat important, in loc sa creeze o lume care se misca numai atunci cand trage El sforile – putem crede si noi ca este un pret care merita platit.” Dumnezeu a creat omul in stare perfecta, insa el avea posibilitatea sa nu pacatuiasca. Cred ca oamenii sunt tentati sa accentueze cealalta parte, adica posibilitatea omului de a pacatui.
Se pune problema de ce nu desfiinteaza Dumnezeu raul, de ce nu il opreste? Desigur ca pentru Dumnezeu nu ar fi o solutie grea, dar dragostea Lui si credinciosia Lui il impiedica sa recurga la acest lucru, altfel ar trebui sa nimiceasca intreaga rasa umana, fiindca toti suntem pacatosi. Daca Dumnezeu ar smulge raul din radacini astazi ar face o lucrare completa. Actiunea Sa ar trebui sa includa minciunile si impuritatile noastre personale, lipsa noastra de dragoste si esecurile noastre in a face binele. Dar daca Dumnezeu ar face aceasta actiune de eradicare a raului, oare cine ar putea sta in fata dreptatii Lui? Psalmul 130:3 exprima acesta idee ,,Daca ai pastra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare, Doamne?”