Oamenii de știință spun că în urmă cu 2 miliarde de ani (mai precis 1,8 miliarde de ani) părți dintr-un zăcământ de uraniu din Africa au suferit în mod spontan o fisiune nucleară, lucru care a rămas inexplicabil până în prezent. După cum spune povestea, în 1972, un muncitor de la o fabrică de procesare a combustibilului nuclear a observat ceva suspect într-o analiză de rutină a uraniului obținut dintr-o sursă minerală din Africa. Materialul studiat conținea trei izotopi, cu trei forme diferite de mase atomice de uraniu: 238, varietatea cea mai abundentă; uraniu 234, cel mai rar și uraniu 235, izotopul care poate susține o reacție nucleară în lanț.
Timp de săptămâni, experții de la Comisia Franceză pentru Energie Atomică au fost nedumeriți de acest fapt. Părți ale unui zăcământ de uraniu din Africa au suferit spontan fisiune nucleară acum 1,8 miliarde de ani!? Astăzi se dezbate dacă acest lucru s-a întâmplat în mod natural sau artificial. Ceea ce au văzut la Oklo i-a surprins pe toți cei adunați acolo – a fost ceva fără precedent: locul de unde își avea originea uraniul era de fapt un reactor nuclear subteran avansat care depășea cu mult capacitățile cunoștințelor noastre științifice actuale, potrivit site-ului Extreme Tech.
Cercetătorii cred că acest reactor nuclear antic are aproximativ 1,8 miliarde de ani vechime și a rămas activ timp de cel puțin 500.000 de ani în trecutul îndepărtat. Adică a fost înainte a ceea ce știm că a existat – primatele, dinozaurii etc. Oamenii de știință au efectuat mai multe investigații în minele de uraniu, iar rezultatele au fost făcute publice. Potrivit agențiilor de presă africane, cercetătorii au găsit urme de produse de fisiune și reziduuri de combustibil în mai multe locații din mine.
În mod surprinzător, în comparație cu acest uriaș reactor nuclear, reactoarele nucleare moderne nu sunt cu adevărat comparabile atât în ​​ceea ce privește designul, cât și funcționalitatea. În alte părți ale scoarței terestre, pe Lună și chiar în meteoriți, putem găsi atomi de uraniu 235 care reprezintă doar 0,720% din total. Cu toate acestea, în probele care au fost analizate, provenite din zăcământul Oklo din Gabon, o fostă colonie franceză din Africa de Vest, uraniul 235 reprezintă doar 0,717%. Această mică diferență a fost suficientă pentru a-i alerta pe oamenii de știință francezi că se întâmplă ceva foarte ciudat cu mineralele. Aceste mici detalii au condus la noi cercetări care arată că cel puțin o parte din mină era cu mult sub cantitatea normală de uraniu 235: aproximativ 200 kg părea să fi fost extrase în trecutul îndepărtat. Astăzi, această cantitate este suficientă pentru a face o mulţime de bombe nucleare.
La un moment dat, cercetători și oameni de știință din întreaga lume s-au adunat în Gabon pentru a explora ce se întâmplă cu uraniul lui Oklo. Unii dintre cercetătorii implicați în testul reactorului nuclear au concluzionat că mineralele au fost îmbogățite în trecutul îndepărtat, pentru a produce spontan o reacție în lanț. Dr. Glenn T. Seaborg, laureat al Premiului Nobel de la Comisia pentru Energie Atomică și expert în sinteza elementelor grele, a remarcat că pentru ca uraniul să „ardă” într-o reacție, condițiile trebuie să fie potrivite. De exemplu, apa implicată în reacția nucleară trebuie să fie extrem de pură. Chiar și câteva părți mici pe milion de contaminanți ar fi considerate „otrăvire” în reacție, determinând oprirea reacţiei.
Reactoarele de fisiune nucleară Oklo. În imagine putem vedea: (1) zone ale reactorului nuclear. (2) gresie. (3) stratul de minereu de uraniu. (4) granit.

Mulți experți au luat în considerare posibila existență a unui reactor nuclear la Oklo în vremuri străvechi, având în vedere condițiile complicate pentru ca acest lucru să se întâmple în mod natural. Dacă nu a fost un rezultat generat de forțele naturale (deoarece există posibilitatea ca acest lucru să se fi putut întâmpla), este posibil ca o civilizație (acum dispărută) să fi existat pe planeta noastră în urmă cu circa 1,8 miliarde de ani și să fi dezvoltat tehnologii incredibil de avansate? A fost acea tehnologie nucleară avansată cauza dispariției? Repetăm ​​istoria?