Relativismul sustine ca nu exista vreo religie mai adevarata sau mai buna decat celelalte. Toate religiile sunt expresii diferite ale aceluiasi sentiment religios puternic inradacinat in psihologia omului. Toate religiile sunt adevarate in masura in care afirma existenta unei fiinte supreme, misterioase. Fiecare religie spune ce crede despre aceasta fiinta, dar nici una nu poate pretinde ca detine adevarul si nu poate formula dogme, caci acest lucru duce la fanatism si intoleranta.
Relativismul apare in Europa in secolul al XVIII-lea o data cu filozofii rationalisti: Voltaire, Kant, Robespierre etc., care resping revelatia supranaturala si considera toate religiile creatii ale ratiunii umane. O asemenea conceptie exista si in sanul hinduismului. De pilda, Gandhi cu discipolii sai foloseau pentru rugaciune in fiecare seara a alta carte sfanta: cand Biblia, cand Coranul, cand Upanisadul. Punandu-se toate religiile pe picior de egalitate, se considera ca se realizeaza idealul fraternitatii universale, evitandu-se diviziunea si conflictele intre oameni.
Iata ce spune Voltaire in lucrarea sa „Tratat despre toleranta”:
„Nu ma mai adresez oamenilor. Tie ma adresez, Dumnezeul tuturor fiintelor, al tuturor lumilor si al tuturor timpurilor. Tu nu ne-ai dat o inima ca sa ne uram si maini ca sa ne sugrumam. Fa ca noi sa ne ajutam unii pe altii ca sa purtam povara unei vieti chinuite si trecatoare; fa ca micile deosebiri care exista in vesmintele ce acopera trupurile noastre vlaguite, in limbajele noastre deficitare, in obiceiurile noastre ridicole, in legile noastre imperfecte, in opiniile noastre idioate, in toate conditiile atat de diferite in ochii nostri, dar atat de egale in ochii tai, fa ca aceste mici nuante care deosebesc acesti atomi numiti oameni, sa nu fie semnale de ura si de prigoana; fa ca cei care aprind lumanari in plina zi spre a te celebra, sa-i suporte pe cei care se multumesc cu lumina soarelui tau; fa ca cei care te infatiseaza cu o mantie alba pentru a spune ca trebuie sa te iubim, sa nu-i urasca pe cei care spun acelasi lucru imbracati cu o mantie de lana neagra; fa sa intelegem ca e totuna sa ne inchinam tie intr-o limba veche sau una noua; fa ca cei care au imbracamintea de culoare rosie sau violeta, care stapanesc o farama din noroiul acestei lumi, care poseda cateva bucatele rotunjite dintr-un anumit metal, sa se bucure fara orgoliu de ceea ce numesc bogatie si maretie si ca ceilalti sa-i priveasca fara invidie; caci tu stii ca in aceste desertaciuni nu este nimic de invidiat si nimic de care sa te umfli in pene.
Fie ca toti oamenii sa-si aduca aminte ca sunt frati si sa folosim clipa existentei noastre spre a binecuvanta deopotriva in mii de limbi diferite din China pana in California, bunatatea ta care ne-a daruit aceasta clipa”.