In remediile de altadata, atat medicina cat si magia au avut un cuvant de spus. Unele remedii aveau cu adevarat proprietati curative, si sunt prescrise si astazi. Dar, cele mai multe dintre ele erau nocive sau ineficace si adeseori dezgustatoare.
Excrementele – de muste, crocodili, pelican si chiar umane – erau folosite in diverse maladii. Aceste remedii, care astazi ni se par atat de respingatoare, aveau in acele vremuri asa-zise virtuti magice. Astfel, un medic egiptean care trata cecitatea varsa un lichid extras din ochi de porc in urechea pacientului (in mod eronat se credea ca urechea era legata de ochi de un conduct) in timp ce psalmodia: „Fie ca transferul sa reuseasca si raul sa dispara”.
Cu toate acestea, desi erau cu adevarat dezgustatoare si uneori absurde, unele preparate aveau un rol important in prevenirea si combaterea bolilor. Chinezii tratau maladiile oculare cu excremente de lilieci, despre care se credea ca sunt eficiente in cazul vederii slabite pe timp de noapte. Analizele au aratat ca excrementele de liliac contin o cantitate importanta de vitamina A, principiul activ pe care-l prescriu medicii de astazi. Egiptenii dispuneau de o terapeutica si mai evoluata: „Ficat de vita asezat deasupra unui foc din frunze de grau sau orz, care trebuie sa se lase patruns de fumul degajat, apoi se recolteaza lichidul rezultat si se instileaza in ochi”.
O alta descoperire egipteana combate infectia: un unguent pe baza de paine mucegaita cu care se vindecau ranile. Specialistii presupun ca mucegaiul avea proprietati antibiotice.
Lichidul produs de miriapode impotriva inamicilor lor contine un antiseptic, benzochinona, figurand printre remediile grecesti folosite la vindecarea ranilor. Pentru ca miriapodul secreta lichidul doar cand se simtea amenintat, acesta era speriat prin diverse mijloace, lichidul obtinut fiind folosit la prepararea unui unguent.