Multi teologi au dezbatut esenta revelatiei, deoarece ea este sursa tuturor religiilor revelate, inclusiv a marilor credinte din Orientul Mijlociu – crestinismul, islamismul, iudaismul si zoroastrismul. Multe ramuri ale hinduismului, cum sunt adeptii lui Krisna din Bhagavadgita, cred in revelatie.
Revelatia consta in implantarea de catre Dumnezeu a cunoasterii in mintea profetilor (prorocilor) Sai. Cum face acest lucru este marele mister al tuturor religiilor.
De exemplu, invatatii islamici au analizat aceasta problema si au ajuns la concluzia ca Dumnezeu poate crea cunoastere in mintea unui profet prin simpla punere a cuvintelor acolo sau prin producerea luminii sale, asa incat profetul sa poata vedea in mintea sa lucruri care au fost mereu acolo, dar pe care oamenii obisnuiti nu le pot vedea, deoarece mintile lor sunt intunecate. De asemenea, Dumnezeu poate arata profetului lucruri exterioare lui care pentru muritorii de rand sunt invizibile. De pilda, Dumnezeu ii poate arata scene din trecut sau viitor, sau evenimente care se petrec la mare departare. De asemenea, El poate trimite un inger cu un sul cu litere pe el, asa incat profetul sa poata citi cu voce tare de pe ceva pe care insotitorii lui nu-l vad. Profetul va vorbi ingerului, care este invizibil pentru ceilalti oameni prezenti. Acestia il vor vedea doar pe profet vorbind si apoi ascultand raspunsul pe care nimeni in afara de el nu-l poate intelege. De asemenea, Dumnezeu poate sa-i vorbeasca, sa-i strige sau sa-i sopteasca profetului Sau aproape totdeauna in limba proprie a profetului, din interiorul mintii sale sau din exterior, din apropiere sau din cer.
1. Revelatia si Vechiul Testament. Daca acceptam definitia prorocului ca „o persoana caruia ii vorbeste Dumnezeu”, atunci Adam, Noe si Avraam au fost profeti. Unii invatati biblici sustin ca Samuel a fost primul proroc adevarat al traditiei iudaice. De la el la Maleahi sunt mentionati douazeci si patru de proroci in Biblia ebraica, fiecare cu propria sa „carte”, care contine revelatia primita de la Dumnezeu si vedeniile inspirate de Dumnezeu.
Fara indoiala, cel mai mare dintre prorocii biblici a fost Moise (Deuteronomul 34:10), fiindca Dumnezeu i-a revelat lui legea, continuta in Tora, care este inca respectata intru totul de evreii ortodocsi. Conceptul unei legi religioase bazata in intregime pe revelatia lui Dumnezeu a fost adoptat in totalitatea lui in islam. Desi difera de Biblie in multe privinte, Coranul este pentru musulmani singurul fundament al tuturor legilor islamice.
2. Revelatia si Noul Testament. Crestinismul a acceptat Vechiul Testament ca fiind de inspiratie divina, adaugandu-i Noul Testament care contine cuvintele lui Iisus, care, ca fiu al lui Dumnezeu a vorbit prin propria Sa autoritate, li s-a aratat apostolilor Sai (Fapte 1:9; 2:32) si s-a inaltat la cer in prezenta lor. De asemenea, Dumnezeu li s-a aratat ca o suflare de vant (Fapte 2:2), trimitandu-le limbi de foc, asa incat ei s-au „umplut de Duh Sfant” si au putut vorbi in limbi de care nici macar nu auzisera. In Apocalipsa, Sfantul Ioan are marea viziune, revelata de Dumnezeu, a noului Ierusalim.

3. Revelatia si Coranul. Carturarii musulmani au acordat mult timp studiului problemei revelatiei, wahy, in limba araba. Initial, acest cuvant a insemnat „transmiterea unui semnal unei persoane pe care altcineva n-o putea vedea”; de asemenea, „inspiratie” mai inseamna a determina o persoana sau un animal sa faca ceva. Coranul spune: „Dumnezeu le-a inspirat pe albine” (16:70), astfel incat albinele au gasit mierea si ceara. Noi numim instinct o astfel de inspiratie, dar carturarii islamici sustin cu putere ca wahy se deosebeste de ilham („intuitie”), care ia nastere in mintea unei persoane. Wahy, revelatia sau inspiratia, „vine dintr-o sursa exterioara sufletului profetului, ea coboara asupra lui din ceruri; ea nu emana din el insusi…” Musulmanii cred in existenta independenta a unui inger spiritual care a venit de la Dumnezeu la Mahomed cu mesajul, asa cum era descris de Dumnezeu:
„Iar el este o revelatie de la Stapanul lumilorA coborat eu el Duhul cel credinciosPeste inima ta, pentru ca tu sa fii dintre prevenitoriIntr-o limba araba limpede.”(Coran 26:192-195)