Sarpele este credincios principiului intelepciunii deoarece il ajuta pe om sa se autocunoasca. Prin urmare, cunoasterea de sine a rezultat din nesupunerea omului fata de Dumnezeul Creator. Interpretii Scripturii nu au reusit sa descopere cum sarpele se afla in gradina Domnului, dupa ce Dumnezeu spusese ca toate creaturile carora le daduse viata in timpul celor sase zile de creatie sunt bune.
Este sarpele un simbol malefic?
Copacul care creste in mijlocul gradinii reprezinta focul spinal; cunoasterea folosirii focului spinal este darul dat de sarpe (cu sensul de intelepciune, dar si de kundalini). Sarpele este simbolul si prototipul salvatorului universal care mantuieste lumea prin faptul ca creeaza cunoasterea de sine si distinctia intre bine si rau. Daca acest lucru nu este adevarat, de ce ar ridica Moise un sarpe incolacit pe o cruce in salbaticie iar toti cei care se uitau la ea erau salvati de intepatura celorlalti serpi? Daca sarpele este doar un lucru rau, de ce Hristos si-a invatat discipolii sa fie intelepti ca sarpele? Teoria conform careia sarpele este malefic nu poate fi dovedita.
Acesta a fost considerat emblema nemuririi. El este simbolul reincarnarii sau al metempsihozei deoarece isi schimba anual pielea, reaparand ca si cand ar avea un alt corp. Exista o superstitie veche conform careia serpii mor doar din cauza violentei si daca nu sunt raniti acestia traiesc pentru totdeauna. Se credea ca serpii se inghiteau unul pe altul, si de aceea ei erau considerati simbolul Creatorului Suprem care isi absoarbe periodic universul in sine. Sarpele care-si inghite coada, „Uroboros”, este simbolul Universului.
In lucrarea sa ,,Isis Unveiled”, H. P. Blavatsky face aceasta afirmatie importanta in ceea ce priveste originea venerarii serpilor:„Inainte ca globul nostru sa aiba forma unui sarpe acesta era o dara lunga de praf cosmic care se misca ca un sarpe. Acesta era spiritul lui Dumnezeu care se misca in haos pana cand rasuflarea Sa a incubat materia cosmica si a luat forma unui sarpe care era emblema Eternitatii in sensul fizic pe care il are aceasta in lumea noastra.”
Sarpele cu 7 capete

Sarpele cu sapte capete reprezinta zeitatea suprema care se manifesta prin Elohim sau prin cele sapte spirite, si cu ajutorul carora acesta a creat Universul. Incolacirile sarpelui erau folosite de pagani pentru a simboliza miscarea si orbita corpurilor celeste, si este posibil ca simbolul sarpelui care este incolacit in jurul unui ou, fiind intalnit in multe din scolile misterelor, sa reprezinte atat miscarea Soarelui in jurul pamantului cat si centurile luminii astrale sau intermediarul magic care se misca neincetat pe planeta noastra.
Sarpele, simbol al binelui si raului
Fiind simbolul fortei universale, sarpele era emblematic atat pentru bine cat si pentru rau. Forta poate distruge la fel de repede cum a construit. Sarpele care are coada in gura este simbolul eternitatii deoarece in aceasta pozitie corpul reptilei nu are nici inceput nici sfarsit. Capul si coada reprezinta polii pozitiv si negativ ai circuitului cosmic de viata. Initiatii in mistere erau numiti adesea serpi, iar intelepciunea lor era considerata analoga puterii divine pe care o inspira sarpele.
Serpii inaripati
Nu este nicio indoiala ca denumirea „serpi inaripati” a fost data uneia dintre ierarhiile invizibile care se afla pe Pamant atunci cand acesta de abia fusese creat. Exista o legenda conform careia la inceputul lumii serpii inaripati domneau pe Pamant. Acestia erau probabil semizei care au existat inainte de civilizatia istorica a fiecarei natiuni.
Indienii Hopi considera ca sarpele se afla in legatura cu spiritul pamantului. Prin urmare, atunci cand fac dansul anual al sarpelui acestia isi trimit rugaciunile catre Spiritul Pamantului sacrificand un mare numar de reptile si apoi eliberandu-le pentru ca acestea sa se intoarca pe pamant odata cu rugaciunile tribului.