Giulgiul de la Torino este poate cea mai pretioasa relicva a crestinismului. Este vorba despre giulgiul care se presupune ca a fost folosit la ingroparea lui Iisus. In 1988, prin metoda carbonului radioactiv, s-a ajuns la concluzia ca giulgiul provine din secolul al XIV-lea, adica tocmai din perioada in care au aparut primele mentiuni legate de el. Desi acest rezultat ar arata ca nu poate fi panza originala de pe timpul lui Iisus, totusi mai tarziu, chiar oamenii de stiinta care au efectuat cercetarile si-au contestat cercetarile, pentru ca si-au dat seama ca nu fusesera luate in considerare toate conditiile fizico-chimice de lucru, aparand astfel multe surse de erori.
In acest articol, vom mai trece in revista cateva argumente care ar arata faptul ca Giulgiul de la Torino este unul autentic:
1) Marturiile documentare despre giulgiu, pe care le cunoastem pana acum, provin din secolul al XIV-lea, perioada in care s-a inceput venerarea sa publica. Insa, s-a descoperit o sursa din anul 944, care certifica existenta unei astfel de relicve in acea vreme, fara sa se poata preciza unde a fost ea pastrata.
2) Giulgiul are o bizara proprietate: doar tehnica fotografica a facut posibil sa se vada ceea ce este pe aceasta panza. S-a constatat astfel ca imaginea de pe panza este un „imprimat negativ”, astfel incat figura lui Hristos este vizibila doar printr-o fotografiere a giulgiului. Nu este de conceput ca un pictor din secolul al XIV-lea sa fi putut picta o astfel de imagine, deoarece reprezentarea unui negativ era total necunoscuta.
3) Urmele ranilor pe giulgiu sunt exacte. Vorbim aici de pozitia anatomica exacta a ranilor provocate de cuie, care n-au fost batute in palme, asa cum s-a crezut multa vreme, ci in incheieturile mainilor. In toata istoria artei, pana la Renastere, palmele mainilor lui Hristos sunt reprezentate ca strapunse. Aceasta este insa imposibil din punct de vedere anatomic, deoarece in aceasta pozitie, greutatea corpului ar fi sfasiat mainile.
4) In arta, coroana de spini de pe capul Mantuitorului a fost intotdeauna infatisata ca fiind circulara; pe giulgiu insa, ranile se vad pe tot capul, ca si cum ar purta un coif. Ei bine, asa arata o coroana obisnuita din vremea lui Iisus: un fel de scufie ce acoperea tot capul. Un pictor al Evului Mediu nu ar fi avut de unde sa stie de o astfel de coroana – iata inca un argument impotriva teoriei ca giulgiul ar fi fost pictat.

5) S-au analizat boabele de polen din tesatura, constantandu-se fara dubiu ca acest polen este din vremea lui Iisus.
6) Cercetarea chimica a panzei a dus la concluzia ca amprentele de pe ea au rezultat intr-un fel sau altul prin ardere, prin cauterizare. Aceste arsuri sunt un indiciu ca in groapa s-a intamplat ceva care a lasat urme vizibile pe lintoliu. O fi aceasta dovada invierii? Nu stim, dar cu siguranta ca a fost vorba de un eveniment supranatural…