Guillermo Marconi (1874 – 1937) a fost un inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și al antenei de emisie legate electric la pământ (unde radio), laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.
Există un zvon mai vechi care susține că Marconi, în anii 1930, a decis să-și schimbe viața. La acea vreme, el ar fi decis să părăsească Europa pentru a se retrage în America de Sud. Se spune că Marconi ar fi început construcția de motoare experimentale, a căror sursă principală de funcționare era energia liberă, obținută din eter. Marconi studia și antigravitația, inspirat, după cum se spune, de lucrările francezului Marcel Pages și ale americanului Thomas Townsend Brown, inventatorii primelor OZN-uri terestre. Marconi era conştient că aceste idei erau râvnite de corporații, companii petroliere, complexe militare, bancheri și multe alte forțe din umbră, aşa că a simțit nevoia să-și continue drumul fără multă presiune.
Dar acea mișcare nu a fost făcută de unul singur. Se pare că aproape o sută de oameni de știință l-ar fi urmat pe Marconi în călătoria sa în America de Sud. Acest lucru a fost descoperit de scriitorul francez, Robert Charroux, în cartea sa din 1974, „Secretul Anzilor”, unde a povestit informaţiile oferite de jurnalistul mexican Mario Rojas Avendaro, pe baza declarațiilor date de Narciso Genovese, „fost discipol al lui Marconi”.
Genovese, fizician, filolog și umanist, precum și profesor la un institut din Baja (California / SUA), i-a oferit lui Rojas Avendaro următoarele revelații: „Ucenicii lui Marconi, la moartea profesorului lor, în 1937, au decis să-i continue studiile și experimentele privind utilizarea energiei solare sau cosmice, luând însă toate măsurile de precauție necesare pentru a nu putea fi folosite în scopuri de război sau criminale”.
În cartea lui Robert Charroux, 98 de oameni de știință din diferite națiuni, ar fi fondat o întreprindere secretă, subterană, într-un loc necunoscut din America de Sud, un adevărat oraș ascuns datorită dimensiunilor sale. Acolo ar fi lucrat la „domesticirea” forțelor electrice. Scopurile urmărite de grup au fost altruiste, încercând să unească umanitatea în pace. Alte studii urmăreau fabricarea motoarelor antigravitaționale sau proiectarea unui receptor-colector de energie cosmică.
Discipolul lui Marconi, Genovese, care pretinde că l-a cunoscut pe savant în 1934 (cu 3 ani înainte de moartea sa), spune că principalul interes al lui Marconi era studiul energiei solare.
Totuşi, Genovese nu este precis în furnizarea de referințe care să ajute la localizarea ipoteticei întreprinderi secrete a lui Marconi din America de Sud, spunând doar atât – că aceasta ar fi fost ascunsă în cavitatea unui vulcan stins. Au fost lansate ipoteze care indică Peru sau jungla Amazonului ca locuri posibile pentru acel centru științific misterios. Până în prezent însă, nu a fost niciodată dovedit nimic din cele spuse mai sus.