Inca din vechime, scuipatul a fost considerat un antidot valoros contra tuturor relelor. Scuipatul este un mod de a consfinti sau a unge. A scuipa pe ceva a fost acceptata ca metoda de dobandire a norocului sau succesului intr-o actiune de foarte mult timp, incat nimeni nu stie cand anume a inceput aceasta practica.
Marinarii scuipa pe corabia lor, pentru a atrage norocul asupra ei. Pescarii scuipa in apa, spre a avea parte de capturi importante. Scolarii scuipa pe pietrele de joc, pentru a avea noroc in disputa cu colegii lor. Odinioara, cei ce se angajau in lupte barbatesti, cu pumnii, isi scuipau incheieturile degetelor pentru a spori forta loviturii. Chiar si astazi, unii oameni ce se pregatesc pentru indeplinirea unei munci dificile isi scuipa mai intai in palme, pentru ca efortul sa li se para mai usor.
In multe culturi, daca, din greseala, oamenii scapa banii pe jos, trebuie sa-i scuipe pentru a avea noroc inainte de a-i baga in buzunar. Altii scuipa pentru a avea noroc inainte de a paria, la un eveniment sportiv. Unii scuipa chiar pe fluturasul de salariu inainte de a-si lua banii. Functionarii de posta din zilele noastre s-au obisnuit deja cu imaginea oamenilor care scuipa asupra plicurilor de participare la vreun concurs, inainte de a le depune la cutia postala.
Exista obiceiul aproape universal ca, daca oamenii simt ca o persoana cu intentii rele i-ar fi deocheat, sa scuipe imediat, spre a se apara de blestem. Ori de cate ori indivizii simt ca asupra lor ar fi fost aruncata o vraja, trebuie sa scuipe peste umarul stang. Cand un om se trezeste dintr-un cosmar cumplit, acesta trebuie sa scuipe de trei ori peste umar inainte de a se culca la loc, spre a fi sigur ca visul urat nu se va mai repeta. Pana si Satana insusi, Printul intunericului, poate fi alungat daca cel caruia i se arata are taria de a-l scuipa intre coarne.
In evangheliile crestine se povesteste cum, Iisus Hristos (c. 6. i.H.-c. 30 d.H.), facatorul de minuni din Piazaret, vindeca oamenii de orbire si surzenie atingandu-i cu saliva lui. Vechii greci credeau ca afectiunile oculare puteau fi vindecate prin frecarea ochilor cu saliva unei persoane care tinuse post. De multe ori mamele ung cu saliva ranile sau zgarieturile copiilor lor, cu convingerea ca acestea se vor vindeca mai repede.