Tatal Sfintei Parascheva se numea Nichita si era un om instarit. Numele mamei ei nu este cunoscut. Stim insa ca a avut un frate, care a fost episcopul Maditelor (actualmente oras din Turcia rasariteana, situat in apropiere de Stramtoarea Dardanele). Parascheva si Eftimie (caci astfel se numea fratele ei) au fost crescuti cu respect si dragoste pentru religia crestina.
La varsta de zece ani, micuta Parascheva aude indemnul de a imparti averea saracilor, la Sfanta Evanghelie. Dupa ce iese de la biserica isi ofera hainele primei copile sarace pe care o intalneste in cale, imbracandu-se cu cele rupte ale acesteia. Pastreaza apoi obiceiul de a imparti haine si mancare. Parintii o roaga sa-si faca o familie, pentru ca ei sa poata muri linistiti, stiind-o protejata. „Tatal Ceresc traieste, le vede si le ocroteste pe toate”, raspundea ea.
Nu dupa multa vreme pleaca la Constantinopol fara stirea celor de acasa. Viziteaza biserici si cere sfaturi si binecuvantari de la prelati si calugari, dupa care porneste spre Calcedon (Kadikoi, de azi). Aici se inchina la biserica si la moastele Sfintei Eftimia dupa care pleaca pe jos in Heracleea Pontului. Intre timp parintii o cautau pretutindeni. In Heracleea Pontului, Parascheva ramane la o biserica inchinata Maicii Domnului timp de cinci ani de zile.
Postea si se ruga neincetat, asternutul il avea direct pe pamant. Obisnuia sa mearga la Ierusalim pentru a se ruga la locurile sfinte. Se straduia sa traiasca precum Sfantul Ioan Botezatorul. In cele din urma s-a hotarat sa ramana in pustiul Iordanului. Intr-una din nopti, in timp ce priveghea in post si asceza, a zarit un inger luminat care i-a spus: „Lasa pustiul si intoarce-te in patria ta, unde vei da trupul tau pamantului – pentru ca pamant esti si in pamant te vei intoarce, iar sufletul tau se va duce in cer alaturi de Mirele tau pe care L-ai iubit mai mult decat pe parinti, pe rude si toate bunurile din lume”. Sfanta s-a bucurat de vedenie si de anuntul ca avea sa paraseasca viata pamanteasca, chiar daca avea varsta de numai 25 de ani. Parascheva se intoarce la Constantinopol si se roaga mult la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Porneste apoi cu o corabie spre casa, bolnava si sfarsita. Starea sa se inrautateste si mai mult in timpul unei furtuni, strigand la un moment dat: „Kalho-Kravtei”. De atunci, potrivit traditiei, acel loc avea sa se numeasca Kallicrateia (actualmente Mir Marsinan). Acolo avea sa se construiasca monumentul si biserica Sfintei Parascheva (mai tarziu transformata in moschee).
Sfanta ajunge in Epivata, unde intemeiaza o obste dedicata ingrijirii saracilor. Potrivit unei alte marturisiri, Parascheva ar fi trait doi ani, straina si nestiuta de nimeni, la biserica Sfintilor apostoli din Kallicrateia, unde s-ar fi dedicat ingrijirii batranilor, vaduvelor, orfanilor si a suferinzilor.
La varsta de 27 de ani, sfanta si-a incheiat viata pamanteasca. Trupul i-a fost inmormantat in apropierea marii. Amintirea Paraschevei a fost inecata in uitare. Dupa multi ani, marea a aruncat pe tarm cadavrul unui marinar. Mirosea urat si nimeni nu indraznea sa se apropie de acesta. In apropiere, isi ducea zilele un calugar stalpnic, care se ruga neincetat. Pentru ca nu mai suporta mirosul, monahul a coborat de pe stalp si a rugat cativa localnici sa ingroape hoitul. In timp ce sapau, acestia au dat de trupul sfintei, care era complet nealterat. S-au mirat, insa n-au dat prea mare importanta intamplarii si au aruncat cele doua trupuri neinsufletite in aceeasi groapa.

Un om evlavios din sat a visat o tanara imbracata in alb, asezata pe un tron stralucitor inconjurat de cete de ostasi luminati. Unul dintre ei l-a prins de mana si l-a intrebat de ce au nesocotit trupul Paraschevei. I-a cerut apoi sa-l scoata grabnic si sa-l puna intr-un loc de cinste. Aceeasi vedenie a avut-o – tot in acea noapte – si o femeie din sat. Dimineata, localnicii au alergat la mormant si au deshumat trupul nealterat al sfintei. Moastele aveau o buna mireasma si s-au dovedit facatoare de minuni. Au vindecat bolnavi si demonizati din sat, dar si din alte locuri.
Dupa circa 200 de ani, sfanta Parascheva a fost mutata la Tarnovo, capitala imperiului bulgaro-roman. Dupa multa vreme, pasa Selim al turcilor a atacat aceasta cetate si a luat cu sine moastele Ia Constantinopol. Le-a tinut un timp in propriul palat si ulterior le-a depus in biserica patriarhala. Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a platit toate datoriile bisericii ecumenice din Constantinopol, in 1641. Patriarhul Partenie I, impreuna cu membrii sinodului, au hotarat sa-i ofere drept recunostinta moastele cuvioasei Parascheva. La 14 octombrie 1641, relicvele sacre au fost depuse cu toata cinstea in biserica Trei Ierarhi, astazi odihnindu-se in Mitropolia Iasiului. De sute de ani, au fost inregistrate fara incetare minunile infaptuite de sfanta cuvioasa care atrage an de an numerosi pelerini din intreaga tara si din strainatate.