Simte cineva că această lume este o imagine în oglindă a unei realităţi? Ca o copie inversată a unui loc real? Iată ce spun cercetătorii…

Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Citez din cartea „Copiii Matricei” de David Icke: „Bine ați venit la al doilea nivel al lumii subterane. Aceasta este o simplă reflectare în oglindă a primei dimensiuni, o dimensiune extraterestră. Suntem dintr-un plan transdimensional care se întinde și cuprinde toate dimensiunile (…) Este chiar la marginea simțurilor noastre fizice. Este ceea ce ați putea numi un univers paralel sau un Pământ paralel, o oglindă a celui pe care îl vedem, dar vibrând cu o viteză diferită. Pisicile pot vedea a patra dimensiune și de aceea reacţionează la ceva în ceea ce ni se pare, nouă, a fi spațiu „gol””.
Din „Dosarele Lacerta: interviu cu o femeie reptiliană”: „Să încercăm ceva mai simplu. Din nou, nu este complet corect, dar să începem în acest fel: materia tangibilă de pe această parte este oglindită în sfera de influență (…) ca un câmp cu straturi distincte”.
În propria noastră realitate, timpul continuă să avanseze într-un ritm constant, cu excepția unor mici erori. De aceea, Einstein a presupus că este doar unidimensional. Totuși, dacă vrem să rezolvăm cele mai mari mistere științifice, tot ce trebuie să facem este să permitem timpului să aibă trei dimensiuni. Ideea că orice în natură este unidimensional nu este altceva decât un concept matematic, nu mai deosebită decât ideea că Pământul ar putea fi plat. Dr. Dewey Larson a construit un model de mare succes al Universului nostru, începând cu anii 1950, presupunând că timpul are trei dimensiuni, dar oamenii de știință nu l-au acceptat. Cu toate acestea, Larson a reușit să rezolve multe dintre cele mai mari probleme de fizică cuantică, precum și multe probleme din astronomie, cu acest model. Larson a concluzionat că a existat o regiune temporală tridimensională, sau ceea ce eu și alții ne place acum să numim spațiu-timp – care interacționează constant cu propriile noastre trei dimensiuni ale spațiu-timp.
Celălalt mare concept al lui Larson a fost acela că întregul Univers este format din nimic altceva decât mișcare – iar ceea ce se mișcă este Câmpul Sursă. Gravitația, energia electromagnetică și toate celelalte forțe asociate în mod normal cu mecanica cuantică sunt doar moduri diferite de a vorbi despre același lucru. Întregul Univers este construit din nimic mai mult decât vortexuri învolburate asemănătoare fluidelor din Câmpul Sursă.
Larson și-a numit teoria „Sistemul Reciproc” pentru că a simțit că spațiul și timpul sunt într-o relație perfect opusă unul față de celălalt – o relaţie reciprocă. Deși majoritatea oamenilor cred că spațiul și timpul nu ar putea fi mai diferite, Larson a spus că asta se datorează faptului că am fost condiționați să gândim așa. În schimb, Larson ne invită acum să ne imaginăm o realitate paralelă, în jurul nostru, care este exact ca spațiul pe care îl vedem acum – în aproape toate privințele. Această realitate paralelă ar avea obiecte solide și zone locuibile la fel ca ale noastre – făcute din aceiași atomi și molecule pe care le vedem peste tot în jurul nostru. Oamenii noștri de știință ar crede în mod normal că acești atomi există doar ca unde în această etapă a existenței lor. Amintiți-vă: o undă de aici este o particulă solidă acolo.
Unul dintre cele mai expansive concepte pe care Larson le ridică este că spațiul pe care îl vedem în jurul nostru, Universul cunoscut, nu este deloc real. Realitatea paralelă a spațiului-timp nu este de fapt reală. Singurul lucru care există cu adevărat sunt cele trei dimensiuni reale din care fac parte amândouă. În aceste trei dimensiuni reale, energia curge constant între cele două realități, astfel încât ambele pot continua să existe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Partners: FYTube , Filme Seriale Online , masini in rate