Paris este simbolul „suprem” al turismului mondial. Există însă turişti care, ajungând prima dată în Paris, sunt foarte dezamăgiţi de murdăria, zgomotul şi supraaglomerarea Parisului, unii dintre ei devenind profund şocaţi. Atât de şocaţi încât au parte chiar şi de simptome fizice vizibile (halucinații, ritm cardiac rapid, amețeli și greață), rezultând astfel aşa-zisul „sindrom Paris”. Ce este sindromul Paris? Sindromul Paris este adesea definit ca o „stare severă de șoc cultural”.
Tulburarea a fost numită aşa şi identificată de un psihiatru japonez pe nume Hiroaki Ota, în anii 1980. Se crede că o combinație de factori explică de ce victimele sindromului sunt aproape exclusiv japoneze. În cultura japoneză, imaginea pariziană este una a perfecțiunii, însă, turiştii japonezi, odată ajunşi în Paris au parte de o barieră lingvistică dificilă și contraste culturale dure. Mai mulți turiști japonezi au fost internați în clinici de psihiatrie pentru tratament în cazuri extreme.
Se crede că aproximativ 20 de turiști japonezi sunt afectați de această condiţie în fiecare an. Rapoarte neconfirmate susțin că la ambasada Japoniei de la Paris ar fi o linie telefonică de urgență (24 / 24 ore) pentru cei care suferă de simptome reale de șoc legate de călătorii.
„Sindromul Paris” nu are loc doar la Paris. Se știe că simptome psihiatrice similare îi lovesc pe turiștii care vizitează Ierusalimul. Declanșată de apropierea locurilor sfinte, o stare psihotică de paranoia poate afecta călătorii și pelerinii din oraș, adesea legată de o experiență religioasă intensă. În altă parte a lumii, în Florența, turiștii depășiți de arta și arhitectura orașului italian se pot confrunta cu „sindromul Stendhal” – palpitații cauzate de semnificația istorică și frumusețea a ceea ce văd înaintea lor.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): independent.co.uk