Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Iată un caz foarte interesant din arhiva ufologică. Era o noapte senină de toamnă în 1922. Un fermier din Nebraska, pe nume John Anderson, a ieșit din casă pentru a investiga un sunet neobișnuit. Zumzetul devenea din ce în ce mai puternic, în timp ce Anderson scruta cerul întunecat. Dintr-o dată, un obiect circular mare a coborât, aterizând pe câmpul de lângă casa lui.
Anderson încremeni, privind cum o secțiune din exteriorul navei se mișca pentru a dezvălui o deschidere. O ființă de 2,5 metri înălțime a apărut și a făcut primii pași pe teren. Pielea creaturii avea un luciu metalic, care părea să se onduleze pe măsură ce se mișca. Capul său era alungit, cu doi ochi mari, strălucitori, dar fără alte trăsături faciale perceptibile. În timp ce ființa se duse spre el, Anderson simți că o prezență îi atinge mintea. Prins de frică, el și-a amintit de educația sa religioasă și a rostit cuvintele: „Pleacă, Satano!”. Anderson s-a simțit apoi obligat să se îndepărteze de creatură.
În acel moment, un al doilea obiect în formă de disc a apărut pe cer, deasupra lui Anderson. Spre deosebire de liniștea ciudată a primei ambarcaţiuni, aceasta emitea nişte sunete care păreau ca niște voci recitând versete biblice. Efectul asupra ființei înalte a fost imediat: s-a retras rapid spre ambarcațiunea sa. În timp ce entitatea fugi, Anderson a observat că pașii ei au lăsat urme în pământ, asemănătoare cu urmele copitelor. A trecut printr-un gard de sârmă ghimpată, după care, în câteva secunde, entitatea a reintrat în ambarcațiunea sa, ce s-a ridicat ulterior în cer și a dispărut.
Al doilea disc zburător a rămas plutind deasupra lui Anderson, până când primul a plecat. Apoi a emis un puls luminos, înainte de a urca și a dispărea, lăsându-l pe Anderson singur pe câmp. Anderson s-a apropiat de locul de aterizare, găsind o zonă circulară de culturi aplatizate. Pământul din cerc era încă cald. O dâră de urme de copite ducea până la secțiunea deteriorată a gardului. Capetele firelor tăiate erau netede și rotunjite, radiind căldură pe care Anderson o simțea de la câțiva metri distanță.
În zilele următoare, Anderson a raportat experiența sa vecinilor, pastorului său și, în cele din urmă, unor reporteri care au auzit despre incident. În timp ce mulți erau sceptici, cei mai apropiați lui Anderson au remarcat o schimbare profundă în el după acea noapte. Ulterior, vremea și agricultura au șters treptat dovezile fizice. Amprentele copitelor s-au erodat, culturile turtite au fost arate, iar gardul a fost reparat. Dar relatarea lui Anderson despre experiența sa a rămas constantă pentru tot restul vieții. Nu a mai întâlnit niciodată ceva asemănător cu ceea ce a văzut în acea noapte de toamnă. Cu toate acestea, Anderson a rămas vigilent, urmărind adesea cerul. Incidentul a devenit parte a tradiției locale, reprezentând un mister de durată pentru cei care au auzit despre el.
Decenii mai târziu, experiența lui Anderson din 1922 rămâne un subiect de discuție pentru cei interesați de fenomene inexplicabile. A fost inclus în cărți și articole de specialitate. Cercetătorii au observat atât asemănări, cât și diferențe între relatarea lui Anderson și alte incidente raportate de la începutul secolului al XX-lea. Unii au încercat să găsească explicații pentru ceea ce Anderson ar fi putut fi martor, propunând diverse teorii, de la fenomene naturale identificate greșit până la experiențe psihologice. Cu toate acestea, nicio explicație definitivă nu a fost acceptată care să explice toate elementele raportului lui Anderson.
Incidentul din Nebraska din 1922 este un exemplu timpuriu al unui raport despre o „întâlnire de gradul 3” cu extratereştrii. S-a întâmplat cu decenii înainte ca „farfuria zburătoare” să intre în lexiconul public începând cu anul 1947.
Relatarea lui Anderson include câteva elemente care au devenit comune în afirmațiile ulterioare privind întâlnirile cu OZN-uri:* Martorul era singur într-o zonă rurală noaptea;* O navă în formă de disc a aterizat în apropiere;* O entitate umanoidă a apărut din ambarcațiune;* Martorul a simțit o legătură mentală/psihică cu entitatea;* Au rămas urme fizice (semne de aterizare, gard deteriorat);* Viața martorului a fost profund schimbată de experiență.
Cu toate acestea, întâlnirea lui Anderson a avut și câteva aspecte unice în comparație cu multe rapoarte ulterioare:* Apariția unei a doua ambarcațiuni, aparent protectoare;* Recitarea versetelor biblice;* Entitatea care lasă în urmă urme de copite, mai degrabă decât urme de pași.
Fie că este privit ca o întâlnire timpurie cu un OZN, o experiență religioasă sau un eveniment inexplicabil, incidentul din Nebraska din 1922 a captat imaginația și a ridicat întrebări care rămân relevante pentru investigațiile moderne ale fenomenelor neobișnuite.
Sursa: documentul „UFOs: The Psychic Dimension” de David Pratt / scribd.com